agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1045 .



negură
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [ioanip ]

2019-02-07  |     | 



curge din negură pe bazar
rece, mărunt, monoton.
îşi suflă în pumni şi bat din picioare
sărmane făpturi, în ochi cu speranţa cerşind
să te opreşti şi să cumperi ceva
din boarfele, şteoarsele, feroteniile ori ciuveile lor.
n-am ce să cumpăr. îmi omor doar o jumătate de oră
şi-atât, să treacă mai uşor aşteptarea.
agale trec de la unu la altul mimând interesul.
ochii mă întreabă, eu merg mai departe.

ajung la o muşama bucşită de cărţi,
zvârlite claie peste grămadă. de toate felurile.
vechiul stăpân a fost un avid cititor
cu dor de cunoaşteri, îmi zic. ridic ochii.
cât colo, cel care le-a pus la vânzare,
se vede că n-a mai citit o carte
din ultima clasă primară.
trece-o salvare ţipând. mă-nfior:
aşa vor sfârşi oare şi cărţile bibliotecii mele?

rece, trist şi mărunt curge din negură peste cărţi,
picături se preling pe coperţi. cărţile-mi pare că plâng.
din tot mormanul una îmi atrage atenţia.
e subţirică, alunecată din vraf până în mâzgă.
cu faţa în jos şi coperta,umflată de apă,
ridicată, face din carte parcă o gură
ce strigă-n tăcere.
o ridic. e de poezii. ţipă şi-un smurd.
mă doare citind titlu "Pegasul dă cu copita"
autor Constantin Bârjoveanu.

doamne ce om, cât talent şi câtă vigoare...
grafician, pictor, ziarist, poet, angrenat
în viaţa culturală a urbei. prezent în expoziţii,
activ în cenaclu,predând cursuri de yoga,
de esperanto, iubitor de sport,la vârsta lui,
aşa cu părul cărunt, juca tenis de câmp,
zbura cu deltaplanul... sănătos, fără vicii,
părea făcut să trăiască o sută de ani şi, doamne,
ce tragic sfârşit. fericit,pe bicicletă se întorcea
spre casă de la inaugurarea unei capele pe care el
o umpluse cu sfinţi şi tirul ucigaş l-a strivit...
cine îşi mai aduce aminte de el, cine?
îmi tremură cartea în mână. oare de frig?

cât? întreb. trei la cinci lei, îmi răspunde.
îi dau cinci.zice că n-are să îmi dea rest.
las-o aşa, zic. îmi mulţumeşte cu toată
gura lui ştirbă. vai ţie îi zic în gând.
e rece cartea vârâtă sub geacă la piept,
ca negura din jur, ca pâcla uitării...

acasă ajuns o scot de la sân.
e caldă. citesc, citesc,
stau de vorbă cu el,
poetul trăieşte...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!