Picură clipa în ape-nspumate,
Și malul sărută valul turcoaz,
Un șopot de lună se lasă pe umăr
Și iarăși tresar.

Aievea cuprinsul în fir de nisip se cuprinde,
Și apele toate se-nghesuie-n vânt,
Pe-obrazul de ceară ziua târzie,
Se-apleacă desculță și cade în gând.

Ce freamăt de apă!
Ce foșnet în mine!
Ce umbre suave se leagănă iar!
Mă strâng lângă Tine,
Tot lângă Tine,
Și totul îmi pare un veșnic liman.

Rămân copleșită de Tine,
De ape, de pace, de soare, de mal.
Și-aștept ca o umbră ce trece, se duce,
Când soarele-n mine Te-aduce
Ca Orizont Vertical.