pare perfect întemeiat
dar și măcelul pe care întâmplător
l-ai zărit
pentru mine nu are nicio importanță
fiecare zi e un carnagiu,
fiecare oră e o ofrandă adusă cuiva
doar pentru tine, în banalul fixism
lucrurile par să se aranjeze sub formă de titluri,
vorbe
oameni, scandaluri
acolo unde soarele se vede doar spre polii îndepărtați,
dusă
în cele mai îndepărtate abscise
eu construiesc niște poduri
și apoi le ard.