Despre mântuire

Mântuirea nu putea fi concepută de către Creator decât ca antipodul perfect al celui mai absurd gest, absurd prin josnicia lui destituitoare, anume trădarea. Astfel petrecându-se lucrurile, mântuirea este echivalabilă, în afara oricărei îndoieli, unui act cosmogonic. Acel act care, făcând tabula rasa dintr-un dat anterior, lansează premise redutabile pentru existența întru Adevăr.

Despre femeie

Măcar uneori trebuie să privești la femeie ca la un incident estetic... major, cu care existența ta mult prea concretă nu se va intersecta vreodată.

Despre sistem de valori

Nu e totul să ridici un munte. Esențial este să știi să îl ții să nu se prăvale.

Despre „culmi”

Culmea gogomăniei (i.e. = a naivității): iubirea aia fără de cusur!

Culmea monstruozităţii: să fii rău cu un copil. Aceeaşi culme: să-i spui unui copil „cât de rău este”.

Despre simptome

Dorul = simptom redutabil al iubirii.

Despre copiii

Divinitatea dintr-un copil nu poate fi decât profund înduioşătoare.

Despre timp

Timpul este mare maestru la acoperit. Nu găseşte el chiar întotdeauna materiale impermeabile high-definition, dar măcar o perdea translucidă tot aşterne.

Despre om

Omul vine adormit pe lume, aproape mort; interacţiunile cu ceilalţi nu se produc decât pentru a-l scoate pe acesta din starea de somnolenţă şi a-l face conştient, în ultimă instanţă precaut, responsabil.


Despre frigiditate

Frigiditate sui-generis, în fapt cea adevărată: să cadă o lumină peste tine, să te înghesuie o primăvară, miliarde de semnificații sa iasă din latență... Iar tu, veșnicul posomorât!

Despre (tine și) soacre

Câteodată ajungi să-ți suspectezi soacra ca este... îndrăgostită: așa de frumos se comportă cu tine! Nu bagatelizați: chiar și soacrele (poamele acrele) se pot amoreza! Ei, și atunci cu ce sa mai rimeze poamă acră? Cât de dulce o fi iubirea lor?! Nu, nu testăm nimic! Lăsăm să ne ucidă... curiozitatea!