Noi adulții, cei care pentru a putea trăi, trebuie să uităm cum au trăit puii din frigider care așteaptă să fie mâncați ...

Gălăgia din minte. De unde vine? Cum scăpăm de ea?

Am călcat din greșeală pe zâmbetul unei femei.
Veneam în fugă de undeva, preocupat de cu totul și cu totul altceva
Și, ajuns în dreptul ei, am întors capul spre ea.
Ce imprudență! Ea deja zâmbea...

Să cântăm ”frunză de eucalipt” pe muzica din Trandafir de la Moldova!

”Could I possible care less?” (personaj din serialul Poldark, disprețul)

O voi, meciuri de handbal dintre echipe anonime, în după amieze de duminică, cu strigăte de victorie, de luptă, spuneți-mi voi, cum va fi Dincolo?

”Viața este ce aș fi fost de nu m-ar fi robit ispita Nimicului” (Cioran, Amurgul gândurilor)

Cu Doctorul în minte, m-am gândit că poate eu sunt cel care va trebui să-i încurajeze pe curajoși prin labirinturile de Dincolo...

aprilie 2019, soare, cer senin, bicicletă, tânăr blond, tunsoare proaspătă, aspect atletic, chip superb, zâmbet disprețuitor, ținută de jogging, vorbește cu iubita la telefon, hands free, pe malul Herăstrăului:
”Tu îmi vorbești mie de moralitate, după ce nu mă suni o săptămână? Ești o ipocrită! De ce ești grasă? De ce?...”

Oriîncotro mă uit, în orice vitrină, pe orice perete, pe orice trotuar, nu văd decât propria și propria absență ...

Lumea care a fost: un tort de ciocolată. Lumea care este și în care mă mișc: glazura de pucioasă de pe acel tort...

Șerban, noi nu înțelegem ce spui, dar știm că e ceva acolo care ne privește. (Cineva acolo sus ne privește)

Așa de nasoală să fie Moartea dacă Van Gogh s-a dus la ea de bună voie? Să fiu eu mai deștept ca el și să zic Nu, eu aleg viața, măcelăreasa de suflete...

Va veni un moment în istorie când oamenii vor înțelege că nu mai trebuie să facă copii?

Cineva pe qpoem scrie că părinții sunt criminali nevinovați. Dar nu sunt nevinovați, sunt inconștienți.
Lașitatea de a te refugia în ”speranța de mai bine”

O vorbă pe Facebook, sau în online în general, e totuși mai mult decât o vorbă în vânt ... Aici poți să revii, vorbele în vânt pot fi recuperate.

Senzația că atunci cânt te desparți de cineva, acela pleacă într-o lume a lui, despre care nu știi și nu vei ști niciodată nimic ... Am impresia că pe măsură ce îmbătrânim senzația asta dispare. Începem să avem idee cam unde se duce acel cineva ...

”Când existența ți se pare suportabilă, orice poet e un monstru” (Cioran) Și toată lumea încearcă să se prefacă din răsputeri că e suportabilă. Ce rezultă de aici? Un căcat.

Cu capu-n Cioran ca-n frigider. ”Vezi cum ghețarilor le cresc vinișoare albastre?”

Aici sunt lucrurile la care nu vrei să te gândești:
1. Mă-ta-i proastă
2. O să mori

Cuvânturi

Și lumea aceea în care toți îmi spuneau băiețel, s-a făcut o farfurie zburătoare, s-a ridicat la cer,a întunecat orizontul ...

Vreau să încetinesc timpul, vreau lucruri fixe. Dovada: nu renunț la ceasul Andrei pe care îl port de mai multe luni în borsetă ca să-l duc la reparat ... Când mi se cere să fac ceva am tendința de a părea neajutorat

”Un infractor a fost anunțat în căutare” (Valeria Vițu, în loc de dat în urmărire)

Aș hali Poezie, da n-am...

Stări de întuneric total, din care, atunci când revii, un tablou de pe peretele din dormitor, de care te-ai plictisit deja de ani buni, ți se pare un SOARE!

Copile, sufletul adultului tău e o junglă întunecată, adesea însângerată. Ocolește-o, caută luminișul ...

”Auzi, tu știi ce zi a fost ieri?” (început de convorbire telefonică în mers, doamnă fără vârstă, cu ochelari căzuți pe vârful nasului, sacoșă în mână, rictus de nedumerire, pe Oteșani, 24 aprilie 2019)

În loc de empatie, bun simț, înțelegere, ni se oferă televizoare cu diagonala din ce în ce mai mare...

Pedalez și visez un șofer neatent, o deviere minusculă a volanului...

”În spatele unei icoane este multă muncă” (Digi24)

Așternerea ”serioasă” la scris, cu tot dichisul, ore întregi, cu fum de țigară etc, (la care visez) nu este ea un pericol pentru prospețime? O tentație pentru minciună, pentru fabulație, dogmatizare, rigidizare, infectare?

Ritmul cardiac al un pacient revine brusc la normal după ce mașina salvării în care acesta se afla intră cu viteză într-o groapă (presă, 25 aprilie 2019)

Privim mereu înainte, spre viitor, ca cretinii

YOU AN DIE

Toate pisicile ar trebui să se nască cu papion la gât

Mă cucerise verdele, imprudentul, crudul ...

Mănăstirea Sângeap Basaraba (zona Hârlău)

2 mai – dimineața, pe drum spre serviciu, inima mi se aliniase cu bălțile și cu celelalte frunze – soarele mereu în spate...

În clipa în care cineva își depune gogonele rămase nemâncate peste iarnă, pe grătarul unui canal de scurgere, altcineva îl redescoperă pe Nichita. Dar o statistică a redescoperirilor și a redescoperitorilor lui Nichita nu avem. Știm doar cum stăm la consumul de pastă de dinți.
Citește la întâmplare din el și dă peste ”vioară sunt învinșii...”

Spiritul încearcă să înțeleagă, se torsionează, pârâie, troznește ...

Viața aceasta e un limax, o grămadă de gogonele aruncate la canal. Fluturele nu e aici ...

Metronom înghețat, acoperit cu chiciură

Vis cu aranjamente literale și de punctuație care modifică pulsuri ...

”Provocando mi castitad” (fragment de cântec la radio, voce de bărbat – care este cuvântul pe care îl aștept?)

Cridensa Ouatu (membru nou pe qpoem, bun venit)

Din ce în ce mai mulți oameni care mă cunosc îmi dau de înțeles că aș fi îndreptățit să mă consider poet.

Ce îmi doresc? Îmi doresc să nu fiu obligat să am de a face cu nimeni. Să umblu singur prin lume, ca un spermatozoid într-o picătură de spermă pierdută, căzută alături ...

Se poate ca tot ceea ce se întâmplă în jurul meu să fie regizat pentru a mă scoate din minți. Se poate orice. Pentru că nimic nu există ...

Ideea asta că ”SUNTEM o țară de hoți” etc – Care NOI frate? Eu sunt hoț?

Noi, cei care știm cum e să-ți fugă țara de sub picioare ...

”Comisia europeană nu e responsabilă de libidoul populației” (Junker întrebat la Sibiu despre scăderea natalității în Europa)

Adesea când îmi privesc în ochi vreun seamăn pe care l-aș fi putut iubi, mi-aduc aminte că exist, și atunci mă întunec iar și astfel sunt dezlipit de semenii mei ...

Un poet adus pe lume, obligat să trăiască, este ca un clarinetist obligat să-și interpreteze partitura sub apă.

Pe marginea șoselei București-Giurgiu, la 6 km de Călugăreni, o pasăre călca aerul, la 10-15 m înălțime. Privea mașinile cred, culorile...

Viața asta în care tu ai menstruație iar eu sunt legat la gură nu e de noi. Dragostea merită doar Perfecțiunea. De aceea voi aștepta. Refuz să-mi joc rolul de bărbat. Am încredere. Poate chiar credință.

”Moartea e cea mai tare gagică. Trebuie să aștepți o viață ca să o fuți” (Leonard Ancuța)

La Radio românia Muzical se interpretează piesa Le diable et la beaute.

Șrapnel! Șrapnel îți zic!
Șerban Șrapnel versus Șerban Predilect.