puncte trase de urechi de orgolii
ajunse virgule se bâţâe de colo colo
printre cuvinte crezându-se geniale
şi mare-i gâlceava între punct şi virgulă
pe sama cine-i mai mare

clonţoasă din fire la beregata lui sare
cine eşti tu băi ăsta fără dimensiuni
un nimic o căcărează scăpată
la capăt de propoziţie frază şi-atât
pe când eu...
un prăpădit sfârc de codiţă acolo
semnificând nici gând nici cuvânt
ci doar o scurtă tăcere iar locul tău ideal
e la mijloc de caca dacă nu cumva
deşteptul nu-l ia în braţe pe şi
dar...
ssst eşti tăcere...

cu vârful pixului pe foaia de scris
priveşte dus în albul adânc
cu gândul la cerul înalt la axa pământului
în solstiţiu de vară la nebunia de azi
la încălzirea globală la discomfort
călduri şi sudori trufii cruzimi minciuni
la războiul ascuns ce-i în toi
la solstiţiul lui aproape uitat
repetabil acum doar în gând
renunţă

pe foaia albă un punct visează
la en variante de drum să ajungă cuvânt...