Te privesc cu ochi încețoșați și neuroni sparți în mii de bucățele,
Nu te confuzi cu peisajul, locul tău e între stele,
Mă întreb cum ar putea cineva că mine să fie destul de bun pentru tine,
Și mă doare că nu sunt în stare să însemn pentru persoana ta mai mult,
Când razele de soare se joacă în părul tău în timp ce te ascult,
Mă uit în ochii tăi, tu mă surprinzi cu un sărut între două fumuri de țigară,
Sunt doar un copil, nu știu cât o să doară faptul și te sărut iară,
Iar sarutarea ta are o aromă dulce-acrișoară.

Te simt departe, dar mă mint că dragostea se împarte în doi
Când de fapt dintre noi, tu ești stânca iar eu mă înmoi.
Ridici privirea rușinată, dar în ochii tăi văd doar compasiune,
Nu ne potrivim, fiindcă în al meu suflet e numai pasiune.
Însă zâmbetul tău mă face să uit că nu sunt sigur,
și e suficient să am impresia că nu voi mai fi singur.
Mă uit în jur, știu ce simți, trebuie să îndur,
Dar la o nouă sărutare mai amară,
Îngrop o rațiune ce oricum stătea să moară.

P.S.: Cum aș putea să-ți spun nu când în acest loc uitat de lume exiști doar tu?