Mediocritatea ṣi-a construit o zonă de confort din monotonii, stereotipii, rutine, obiceiuri ṣi tabieturi, în care se simte bine, inoculând în cotidian firescul, naturalul ṣi obiṣnuinṭele.
Dincolo de aria de confort se află nefirescul, fortuitul, neobiṣnuitul ṣi extraordinarul, absorbind supranaturalul cu oferte uluitoare de meta-uri, extra-uri, supra-uri ṣi giga-uri, care pot deschide un portal înspre transcendent pentru a cunoaṣte entităṭile sale ṣi meta-concretul prin care vibrează minunile, misterele ṣi incognoscibilul.
Prin evoluṭia planetară mediocritatea va atinge limita de jos a inteligenṭei, iar inteligenṭa se va acorda la suprafaṭa transcendentului ṣi doar iluminaṭii vor sonda imanenṭa transcendentalului.