când Vicky râde vreau să mă sinucid
sunt bucuroasă, sunt așa de bucuroasă când nu e nimeni la ea
singură e tristă
nu râde
nu are de ce
nu mai râde ca o curvă
nu tre' să-i aud râsu' jegos de curvă
adoarme Vicky în camera ei de 30 de metri pătrați
în patul ei negru de la Ikea
și se trezește Marcus
când adoarme Vicky se trezește Marcus
Marcus trântește ușa
și pașii lui mi-apasă în moalele capului
îmi calcă pe neuronii deja spintecați și tălpile lui
tălpile lui, mânca-i-aș eu tălpile alea groase,
se afundă în creierul meu ca într-un pat cu apă
și degetele de la picioare îmi plutesc mie până îmi ajung în coloana vertebrală
și unghiile lui îmi zgârie coastele și pieptul
pe dinăuntru
îmi tranșează plămânii și sângele țâșnește-n mine
în timp ce Marcus
se-ndreaptă către bucătărie unde-și face o cafea
și-o bea neagră și lasă cutia cu filtre pe masă
în fiecare dimineață
și fumează
într-o gură linie și oarbă
mănâncă șuncă și unt
și calcă apăsat cu trupul lui firav nervos
își apasă trupul în podea la fiecare pas
spre frigider, spre aragaz
el tre să plece se grăbește-nchide ușa BAM!
trântește ușa de parcă-n ea ar sta cea mai frumoasă fată
căreia tre să îi zdrobească fața
DOARE!
și atunci din dreapta mea se-aude-alarma
se-aude-alarma
se-aude-alarma
se-aude-alarma
se-aude-alarma
se-aude-alarma
se-aude-alarma
se-aude-alarma
se-aude-alarma
se-aude-alarma
se-aude-alarma
se-aude-alarma
se-aude-alarma
se-aude-alarma
se-aude-alarma
se-aude-alarma
se-aude-alarma
că îmi simt vaginul că se strânge și iar se dilată
în ritmul sunetului
și sunt încântată că măcar nu-i râsul ei
e doar alarma pe care n-o aude
bat tare în perete de parc-aș da în ea
ce-aș vrea să dau în ea...
Doamne ce-aș vrea...
când se oprește bătutul se oprește alarma vine Marcus iar acasă
și pune tehno dă la maxim
și-ascultă un podcast