agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1858 .



ținutul unde se țin obiceiurile
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [pecad ]

2019-09-20  |     | 



apoi au venit lăutarii,
muma lipită de zid avea o mină prostită,
băuse prea mult sau medicamentele îi sculptaseră
pe obraz un rictus, o nedumerire,
oare cine îi cântă atât de frumos: lemnul casei, temelia din lut
sau fântâna sub care o sărutase prima oară un băiat din vecini
și unde noi, copiii, ne ascundeam să nu ne cheme la masă,
iar acum acești oameni plăpânzi, cu glasuri ascuțite și fețele arse de soarele
bărăganului, îi ocupau locul la războiul de țesut, îi călcau straturile,
beau laolaltă cu cei din familie vinul din care se jurase că numai
Domnul, dacă ar veni, ar avea dreptul să guste, știindu-se
faptul că lui îi aparține minunea.
muma își freca mâinile neștiind cum să le ascundă pielea zbârcită
atinsă de toți morții din neam și pe care
numai ea știa cum făcuse s-o păstreze întreagă.
pentru că muzica te face să gândești,
îmi spuneam, în timp de stăteam cu urechea lipită de difuzorul
din bucătărie, când nu ne vedea nimeni,
iar lumea părea o bucată din cerul înnorat peste care vântul trecuse
cu buretele - un fel de spoială să ia ochii oricui ar fi întrebat
ce caută moartea în camera mirilor ...
așa-i când îl pui pe Dumnezeu înainte,
spuse preotul în timp ce dădea foile,
nu citea, știa unde vrea să ajungă, iar noi copiii ne înălțam
pe vârfuri
să vedem cum arată un domn de la oraș;
nu împlinise treizeci de ani,
dar din pricina călătoriilor nesfârșite și a preocupării
obsesive cu care își îndeplinea slujba părea să nu mai aparțină
timpului nostru.
mic de statură, cu umerii lăsați,
era cunoscută pasiunea lui pentru femei și muzică;
nu exista nuntă sau înmormântare unde să nu convingă lumea cu vocea sa
caldă și nevestele care nu știau dacă să divorțeze sau nu
că viața are mult mai mult de oferit și că indiferent ce ai face
la sfârșit rămâne părerea de rău.


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!