Ai apărut ca o nălucă-n viața mea,
Ai dărâmat imperii de tristețe
Mi-ai arătat o cale ce demult era închistata-n inima mea,
Îți mulțumesc.

Gingășia ta am simțit-o pregnant...
Calmul tău mi-a dezvăluit o bucată din mine
Ce nu știam că-mi aparține,
Mulțumesc.

Muza mea ai devenit,
Am reînceput să compun...
Cuvintele alunecă ușor pe foaie,
Doar ca să exprime ce simt,
Îți mulțumesc.

Îmbrățișarea ta o resimt și-acum la 2 zile depărtare,
Fiorul gândului că aș putea fi din nou... A ta.
Acum trăiesc platonic doar cu amintirile.


Gândindu-mă la el, după interdicția de a nu ne mai scrie