Beneficul de natură prodigioasă se află în acele spații ale spiritualității rezervate vocației cronice, unde are efectele beatificului intens.
Beneficul de natură telurică se găsește la suprafața vieții întreținut de hobby-uri și activități ce produc plăcerile și satisfacțiile impure.
Când ia forma fericirii, beneficul accesează bună-dispoziția stârnind veselia desfășurând râsurile stenice, tonice și revigorante pe traiectoria existenței.
Beneficul multiplică avantajele, beneficiile și fericirile, modelând din ele o bucurie stabilă care persistă până când beneficul devine evanescent, iar în lipsa lui se prefigurează nefericirea.
Beneficul leagă mulțumirea de sine de plenitudine și de sănătate.
Fericirea poate fi căutată cu succes dacă oamenii sunt traversați de beneficul ramificându-se în beatific, satisfacții și entuziasmuri.
Beneficul transformă dezavantajele în avantaje, nefericirile în fericiri, spleenul în pasiune și inerția în dinamicitate.
Tot ce atinge beneficul înfrumusețează, împrospătează, tonifiază și energizează, căci beneficul izolează suferința într-un neant construit pentru a depozita negativitățile, deșeurile, reziduurile și rebuturile ființării.
Substanța beneficului acționează ca un panaceu dizolvând puseele și simptomele bolilor și activând sănătatea care înlătură disfuncționalitățile, desincronizările și dezechilibrele.
Cu cât omul se înalță pe nivele evolutive superioare, cu atât beneficul se mărește, se augmentează și se intensifică până atinge superlativele extazului.
Dacă omul ar fi integral pozitiv, s-ar acorda imuabil la benefic și și-ar integra în matrice ipostazele sale având similarități cu o fericire majoră.
Beneficul epurează, sublimează și induce viziuni uimitoare asupra viitorului umplut cu luminozități uluitoare, asupra vieții ce capătă iridescențe și asupra realității debarasându-se de distopii degenerescente și reflectând utopiile aflându-se dincolo de superlative, extra-uri, meta-uri și extraordinar.
Inferioritățile se depărtează de benefic și se apropie de dezavantaje și vicisitudini, căci beneficul are substanță elevată, rafinată, cu un grad mare de puritate, care reacționează favorabil la superioritate și nu are niciun efect dacă intră în contact cu substanța inferiorității.
Superioritățile atrag beneficul atunci când sunt traversate de satisfacții epurate de vicii și adicții și odată ce am cunoscut beneficul îl căutăm cu asiduitate în ipostazele existențiale, în vocații și în realitate.