Beneficul din visarea diurnă având echivalențe cu escapismul este impregnat cu iluzii, miraje, irealități fluctuante și instabile, iar beneficul din creație absoarbe spiritualul pe care îl conectează la beatific și este direct proporțional cu deplinătatea indusă de actele creaționale.
Beneficul pozitivează tot ceea ce intră în contact cu el, pe când nefavorabilul negativează o viață în care s-a încastrat, contaminând-o cu ghinioane.
Beneficul atrage norocurile, le obiectivează, le încrustează în a fi și multiplică plusurile când ființa se racordează la plus infinit.
Hormonii satisfacției produc beatificul mai rafinat, mai elevat, mai subtil, mai concentrat și mai profund decât plăcerea grosieră, maculată de vicii, tare, trivialități și lubric.
Beatificul se propagă în spiritualitate inducându-i plenitudinea și deplinătatea care echivalează cu o mulțumire de sine intensă și de mare amplitudine.
Beatificul răspândește beneficul în toate compartimentele din lăuntru și în toate fațetele vieții și amplifică spiritualul care spiritualizează materialismul existenței.
Beneficul poate fi construit cu elementele vocației inserând plenitudinea într-o viață care prin evoluție caută să scape de materialismul dogmatic, coercitiv, ideologic și care împuținează ființa redusă la somatic și fiziologic.
Beneficul armonizează și sincronizează configurațiile sistemului viu, complex și dinamic uman cu mecanisme energetice și care se întărește prin atragerea beatificului, beneficului și rezilienței.
Sistemul activ uman impulsionează și energizează a fi-ul care iese din zona de influență negativă a staticului și pătrunde în spațiile care țin de beatific, benefic și dinamicitate.
Dacă ar exista un hormon al beneficului acesta ar fi suficient pentru ca viața să absoarbă o fericire continuă și majoră și o astfel de existență ar proiecta oamenii în cea mai bună lume posibilă.