agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 980 .



Am luat pana aceea şi-am trecut-o pe deasupra amintirilor
personale [ ]
(Tripticul din vis)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Yannelis ]

2019-12-24  |     | 



1.

Aşa mi-e dat mie, să scriu din povestea în care
Mă bucur cu lumea şi cu fiecare
Pe care-l întâlnesc pe cărare
Călare sau pe jos
Cum îi şade bine Omului frumos

Ce-i frumos şi ce e bine
Aceasta depinde de tine
Şi de cei care-ţi seamănă
Că cine se aseamănă se adună
Într-o lume care să fie mai bună
Măcar acuma, de Crăciun

Creştea în mine, zi de zi,
Nemărginirea de a fi
Şi-n locu-n care-i ţărm înalt
am o cărare de asalt
pe care-am învăţat să zbor
prin RodadoR din gândul lor
studenţi ce poartă tricolor
visând că nu şi da oricând
ca lebăda de pe paletă
găsesc şi lacul cu egretă
dintr-o planetă cu copii
cu oameni mari şi jucării
care zâmbesc şi râd şi-s vii
pentru că nu şi da de-acum
mâine sunt ieri şi poate ştii
că planul vechi mereu e nou
când puiul care azi e-n ou
mâine cu cioculeţul lui
va face-o gaură-n găoace
şi vei vedea că dacă el
a reuşit să iasă-n lume
vei reuşi şi tu minunea
ca bucuria de Crăciun
să ţină mult mai mult ca visul
că deal va deveni abisul
şi-l vei urca
şi-l vei urca
oprindu-te doar la cascadă
de unde poate să se vadă
vaporul meu ce stă în radă...


2.

cântec în inimi
insula cu clopoţei
colindă acum

Chiar aici, în susul viei, la o margine de drum
se-nvârtea cântarea-n mine sfinţind clipa de acum
şi priveam la toate cele ca la uşa Raiului
şi cântau cu vocea vie îngerii alaiului

un alai precum o nuntă de nuntire şi colind
cobora pe o costişă colindând şi chiuind
dintr-o parte, mai spre mâine, la cuptorul cu tulei
cântau cânt de la Iordanu toţi pruncuţii lui Tri Lei

“În Iordan botezându-te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat;
că glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te;
şi Duhul în chip de porumb a adeverit întărirea cuvântului.
Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, şi lumea ai luminat, slavă Ţie!”

De aici vine-o poveste ce-i născută de Crăciun,
când copilăream pădurea unui foarte vechi cătun

3.

Aruncăm zarurile
Se învârte roata
Zarurile se rostogolesc
Unul din ele se oprește
Se uită la mine și-mi spune:


S-a stârnit cântare-n mine dintr-o frunză de arţar
Îndulcind amar trecutul, bând pahar după pahar


Marea vuiește. Peste valurile rostogolite
Pescărușii, cormoranii și pelicanii
Fac cârduri și stoluri
Rânduite în rolurile unui poem
Poemul din vis

lângă celelalte cuvinte, le cântai pe do
pe sol şi la şi re
re major, într-un tremol
si bemol şi un diez
ţi-l furase-un huhurez

la Pescărie, ciorile-şi făceau siesta
lebedele hoinăreau
raţele şi pescăruşii le chemau
iar din bărci vâsleau pescarii
fluierând din solz de peşte
nota mi ţinută lungă
cât să poată să ajungă
de la munte până-n luncă
încă, încă, încă, încă...

mi, mi, miiiiii cânta venirea zorilor
din zborul cocorilor, o pană-mi căzu-n călimară
am luat pana şi-am trecut-o pe deasupra amintirilor...


prieten cu pictorul Mătăsăreanu
și cu Ionică Tătaru
care usucă paharu
un personaj
care tace și face
o mie de fotografii
pentru un singur vers
care acoperă alt Univers
și încă ceva
precum Giovanni Pico della Mirandola
a toate ştiutor şi-a încă ceva


cântă tu la pian
clipa cea lungă ţine un an

Vestea Bună, de Crăciun
pentru Anul cel mai Bun

să înceapă de acum
Sorcova şi Pluguşorul
care să sfinţească norul
care va uda ogorul
şi sămânţa va-ncolţi
şi va face rădăcină
inima fie-i grădină
gândul să o învelească
şi să crească, tot să crească
până când o să rodească

o pană-mi căzuse din cer
lin, tot mai lin, leru-i ler
de luni până joi când
cu ancora de aur
în cântec şi culoare coloram
clipele-n albastru de azur

trăgeam mai rar din pipă
şi-n rotocol de fum
tot ţărmul de albastru
se transforma-n Acum
pe când treceam în Cântec
şi-n nota la spre si
făceam nod la batistă
să cânte nota mi

mi, mi, miiiiii cânta venirea zorilor
din zborul cocorilor, aceeaşi pană-mi căzu-n călimară
am luat pana aceea şi-am trecut-o pe deasupra amintirilor...

pe nepusă masă, dimineața de azi s-a tezit
cu un vânt călduț de primăvară
și-o ploaie torențială, ca de vară
stropii mari de ploaie-mi spală
fereastra dinspre mare


șapte vrăbii zgribulite ciugulind fărâmituri
ciripesc a primăvară plesnind mugurii la muri


Constanţa, Marţi. 24 decembrie, 2019

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!