Glisez de la sinele spiritului la sinele conștienței pentru a percepe sinele realității și glisez de la sinele conștienței la sinele imanenței când îmi accesez potențialul la care îmi racordez vocația, căci sinele imanenței intuiește vibrațiile imanenței realității acolo unde se află invizibile pentru om supranaturalul, misticismul, animismul, meta-urile și extra-urile.
Glisez de la sinele imanenței la sinele gândirii care structurează gândurile și le dă sinergie, iar când devin sinele gândirii fructific gestaltul care îmi acordează sinele gândirii la sinele ființei universului.
Sinele gândirii îmi concentrează viața care capătă esențe uluitoare și dimensiuni extraordinare și mă centrează în ființarea în care fiindul este o prelungire a totului și nimicul o prelungire a nefiindului care este un brand de avataruri.
Sinele gândirii umple cu substanța sa hiatusurile dintre gânduri, modelează gândurile în formele superiorului și atrage inteligența respingând prostia, căci proștii nu au un sine al gândirii.
Sinele gândirii reglează intensitatea și numărul gândurilor cărora le induce energia ce se adaugă energiilor produse de fiecare gând în parte.
Conflictul dintre sine și non-sine atinge climaxul dacă omul are apetență la non-urile absorbite de non-sine, în timp ce pro-urile proactive se fixează de sine.
Schisma sinelui a făcut posibilă multiplicarea lui în sinele spiritului, a conștienței, a gândirii și a imanenței și astfel substanța sinelui genuin s-a diversificat.
Sinele spiritului se acordează la spiritualitate, sinele conștienței se conectează la imanența realității, sinele gândirii caută eonii divini pentru a-i procesa și a infuza gândurile cu energii cosmice, iar sinele imanenței se acordează la esența divină a omului.
Sinele care conduce corpul își impune asupra acestuia funcțiile, caracteristicile, capacitățile și potențele.
Activitatea tuturor tipurilor de sine are caracteristica sinergiei, căci toate sinele sunt acordate la esența ființială proactivă și cu rol de sublimare.
Când toate sinele sunt activate și vibrează la unison acestea epurează conștiența și îi dau amplitudine și conștiența are ca scop decodificarea imanenței, potențialului și misterelor pe care le intuiește într-un transcendental pe care îl va vizualiza, însă nu și imanența lui când conștientul va trece în supraconștient și conștiența va coincide cu supraconștiența.
Spiritualitatea privilegiază sinele spiritului, iar esența omului acordă întâietate sinelui imanenței.