1.

îmi plăcea o fotografie în care
Adela stătea pe marginea patului
cu picioarele atârnate pe-o rogojină
la piciorul patului stătea o bilă
în momentul în care
a apărut întrebarea
“de unde venea bila?”
a început povestea pe scară

pe scările gemene
de pe strada Mircea cel Bătrân
la numărul 4 fix
coboară o lebădă şi o cioară


de pe ponton la Saon
priveai în oglinda apelor sfinţite-n Bobotează
de părintele Isihie, Epictet şi de Isidor
se vedeau visele împlinite
răsucite ca iedera pe plopul înalt
în care ciorile şi vrăbiile şi-au făcut cuib
lângă cuibului de lebădă
din insula cu stuf şi sălcii
în jurul căruia zburau pescăruşii
ca-n jurul unui catarg de corabie
cu care pluteşte universul
din livada cu merii şi prunii
înfloriţi ca o sorcovă de pluguşor
pe ogorul brăzdat al cerului
de norişorii de la Histria

ţi-ai băgat lucrurile-n două geamantane
cu clipa lungă ai răsucit fir subţire
pe care l-ai făcut ghem
rostogolit pe scară
ghemul s-a făcut bilă albastră
ca frunzele nucului de la Osmancea


2.

ne-am întâlnit undeva
în oglinda lui Laplace
tu în original
eu în oglindă


fluturii s-au aşezat peste ale noastre
cei albi cu buline negre
peste axiomele neeuclidiene
rotunde şi pline de umbre
ca umbrele de la sălcii
unde fluturii fac nuntă vara
ieşiţi din primăvară înnebuniţi
ca mânjii şi mieii care se berbecesc
pe paleta pictorului
cu galben de lămâiţă
pe pălărie
să-ţi ţină de veselie
parfumul florilor de cicoare
cascada de la mijlocul muntelui
urlătoare şi şoptitoare
după cum bate ceasul din turn
să fie de-o oră târzie
când mugurii pârguiesc în vie
la ora răsăritului timpuriu
când cerul se colorează-n roşu-vineţiu

3.


deschide ochii acum
priveste la cerul brăzdat de norişori
şi-n brazda cerului
lasă sămânţa misterului
să încolţească-n mii de culori
peste radicalul Tympului
în logaritmul celui de-al optulea anotimp

un val se sparge de dig
stropi mari de apă sărată
udă floarea de pipirig...

pe-o rază de lună
coboară, pentru prima oară
o voce cu umbrelă
şi-o bufniţă
ochioasă şi curioasă




4.

“zarurile au fost aruncate”
pe scara fără nume a devenit
“am dat drumul la bilă, pe scară”
atenţie la fiecare pas şi popas
să nu spargeţi scoicile
să nu supăraţi doicile
bila a revenit în ghemul poveştii
se rostogoleşte prin labirint
de ce să te mint când adevărul este cel care
face cu de la sine cărare

chiar aşa, Tiţian
a mai trecut un an
şi tu n-ai ajuns după geamantan
pe care l-ai lăsat la mine pentru un an
şi anul a trecut o dată, de două ori, de trei ori
s-a încheiat un ciclu biblic, de 14 ani
şi tu n-ai dat nici un semnal
să-ţi pregătesc mantaua
şevaletul şi-un cal

peninsula Tomisului
s-a umplut de magazine
precum Montparnasul din Paris
se coboară spre port ca prin vis
lupoaica cu gemenii
a devenit loc de întâlnire
cum era pe vremea nostră
ceasul de la Universitate

haide că-ţi mai aduci aminte anul
în care-ai venit la Constanţa
să vezi cum este Bobotează
la Mare... e-he-heee
Tiţian, pune mâna pe geamantan
şi treci pe la noi
să facem o recunoaştere
până mai avem
ce şi cum

sigur că ai aflat
Maria a trecut la cele veşnice





5.

treci o dată pe lună pe la sălcii să-ţi spui acolo îndoielile
şi dacă tot ai ajuns, treci şi pe la lebede să nu uite de tine
cu voce tare, stai de vorbă cu ele şi cu pescăruşii
când ţi se pare mai potrivit, ia-le pe toate în inima ta
ca altădată să nu mai faci atâta drum…


faci ce faci şi-ţi iese o fotografie
curată fantezie de poezie
nu ştiu cine-s Adela şi Isidor
pe vremea şerveţelelor scrise
era cu omul care făcea cafeaua de dimineaţă
in timp ce diva, printre oglinzi
îşi privea mantauna peste umărul drept
gesticulând şi fumând
precum o marinăreasă alergând
să prindă vaporul

lucrurile-s pe bune
ce pot eu să-ţi spun, un plop de la marginea drumului,
măsor cu sfoara ghemului primit pe Stradela Vântului
de la Puterea Cuvântului altceva decât am spus-o-n Zilele Răsăritului
până la asfinţit, începe o pânză nouă şi ţine cloşca pe ouă să facă pui









Constanţa, Luni, 6 ianuarie, 2020
(Epictet, Adela, Maria, Tiţian şi Isidor)