agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-01-12 | |
A trăda şi a fi iertat! A te ruşina cu desfrânarea ta! A trăi „pedeapsa” dragostei nesfârşite cu care cel păgubit îţi răspunde. Unica sa replică! Iată culmea „marinimiei”! A „aristocraţiei”! Graal-ul nimicniciei umane! Piatra filosofală a neaveniţilor sorţii! Iubirea aia mare de toooot!
Toate sloganele astea care-şi continuă clandestin cariera într-o lume comod-puturoasă, sleită de atâta organicitate, deprinsă a lua adevărul de suprafaţă, beneficiind de „autoritatea tradiţiei”, suprema probă verificatoare! Şirul nesfârşit de trădători şi iertătoare / de iertători şi trădătoare..?! Paradoxal sau nu, niciodată suficient de nesfârşit, încă să nu genereze alte şi alte cazuri similare! Mai ales atunci când lozinci de genul sunt clamate cu retoricitate deşartă şi jalnic spirit histrionic! [Unde este substanţa aia care să… dezvelească?!] Nimic mai fals! Căci trădătorul nu poate fi – dincolo de orice sens referenţial / denotativ – decât marele „mamifer domestic omnivor, cu capul de formă conică, cu botul alungit, cu corpul acoperit cu păr aspru, scurt şi relativ rar, crescut pentru carnea şi grăsimea lui”, iar ea, iertătoarea, marea „lipsită de inteligenţă” sau viceversa, ea – marea „femelă a marelui mamifer domestic omnivor et cetera”, iar el, iertătorul – marele „lipsit de inteligenţă”. Deşi, se pare, statistic vorbind – într-o eră în care mai totul este cuantificat şi vândut diavolului – perechea este, mai ales: „marele scrof – marea proastă”. Ei, aceasta din urmă va face pe dracu-n patru să-şi ţină călăul cât mai aproape. Masochistă?! Dementă!? Depravată?! Neputincioasă numai?! Lipsită de demnitate – ca de gena aceea sine que non a condiţiei UMANE –, îl va cuceriiiii!!!! Cu lamentabile mărinimii, acte de pseudomartiraj, în realitate, mostre penibile ale neroziei grandioase, unica sa carte de identitate. Într-un final, marele scrof – ajuns cumva la saturaţie [de atâtea rotocoale-marghioale-nasoale-vulgare-precare] o va cadorisi [Şi, Doamne, cum va şti ea să aprecieze veşnic!!]: îi va lăuda mămăliga cu dulceaţă, nădragii cusuţi între, felul în care îi cremuieşte ghetele! Ohohooo, vereeeeeee!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate