Dimensiunea vocației se ramifică radial cu vectorii multipli ai valorii aflată în simbioză cu profunzimea și reflexivul, iar melanjul lor sondează necuprinsul din potențial.
Dimensiunea vocației aflată în expansiune atinge supranaturalul, esotericul și transcendentalul și prin stările speciale și subtile ale creației poetul devine un mistic.
Cu cât avem mai multe dimensiuni ale ființării, cu atât ofertele vieții sunt mai extraordinare, mărindu-se cantitativ și calitativ pe măsură ce omul își manevrează dimensiunile ființiale în folosul și avantajul său.
Dimensiunile ființării augmentează și reactualizează elementele matricei ființiale și fiecare element este o calitate care dă valoare și superioritate a fi-ului, influențând benefic aptitudinile și abilitățile oamenilor cristalizate în creații.
Un a fi multiform se acordează la imanența omului și la esența sa de la care absoarbe energii concentrând viața, căci intensitatea lor dinamizează și accelerează mișcarea a fi-ului înspre divin.
Adevărurile construiesc legături empatice și veridice între artiști și vulg, pe când minciunile și mistificările manipulate de o categorie a vulgului creează distanțe mari între artiștii șlefuitori ai cuvintelor și o parte a vulgului care-și întrebuințează travaliul în activitățile fizice grosiere, lipsite de finețe, rafinament, elevație și stilizare, care sunt atributele artiștilor.
Oniricul și-a atașat non-viața mișcându-se prin virtual cu a fi-ul modelat de irealități, iar calvarul vieții are echivalențe cu coșmarul oniricului și fascinația existenței o asociez cu visele ravisante produse de brandul oniricului.
Când dorm, ilogicul și iraționalul controlate de rațiune și spirit activate atunci când suntem conectați la realitate și ne conștientizăm viața, se desfășoară absurd și aberant în imagini elucubrante pe care oniricul le face intense și vii.