primăvara a venit spre noi grețoasă
învelită în straturi de celofan, ca și cum ar fi fost vândută la hypermarket
ca o specie a unui animal necunoscut

umbrele se adună în mănunchiuri
iar straturile verzi ale apei ascund ochiuri ochiuri


o rotondă rece în care nimeni nu mai vine să declame nimic
vechi foșnituri de rochii mototolite
rugi ascuțiți de mure sălbatice
pe aici vor tresări mugurii, spuneai
dar eu nu mai cred în nimic
nu vreau decât să dansez
în singurătate, în frică, în abandon
în neștire peste toate aceste rămășițe din ce am fost cândva
lucruri pe care încă nu le-a înghițit pământul.