Eonii din inteligența preeminentă a planetei pot înlocui substanța dialectică a gândurilor cu o substanță divină care ar determina gândurile să atingă uluitorul, uimitorul, extraordinarul și meta-reflecțiile, iar gândurile de natură divină ar modela o ființă cu o matrice a ființării echivalentă cu matricea divinității.
Eonii dăruiți de mintea planetară minților oamenilor, vor activa supraconștientul și vor conferi oamenilor capacitatea esoterică de a-l vizualiza.
Eonii divini transplantați în mental, psihic și sufletesc ar avea forța de a aduce supranaturalul în natural și absolutul în concret, astfel realitatea va deveni extra-realitate și omul extra-om.
Omul prin liberul arbitru își poate construi mai multe trasee destinale, poate trece dintr-un traseu în altul prin schimbări fortuite care improvizează și experimentează și doar consecvența urmează un singur traseu destinal, însă el este întărit de principiile care sunt structura și arhetipul consecvenței.
Liberul arbitru sfărâmițează predeterminarea schițată de planificare, stereotipie, obiceiuri și organizare și favorizează libertatea pe care o prezervă de coercițiile ce micșorează ființa, pe când libertatea amplifică ființa.
Curajul modelează din liberul arbitru o structură flexibilă și o axă elastică având propensiune la schimbare, inedit, nou, neobișnuit și estetică, căci liberul arbitru are în miezul lui non-conformismul.
Dreptatea posedă liberul arbitru de care s-au atașat adevărurile ce induc o simbioză între versatil și consecvență și adevărurile au nevoie de principii și teoreme, însă liberul arbitru le respinge, folosindu-se de o libertate care le eclipsează.
Liberul arbitru se folosește de dreptul de a alege ceea ce se mulează pe structura ființării și astfel vede în circumstanțe și conjuncturi o libertate conferind avantaje, favorabil, beneficii și benefic.
Liberul arbitru ce nu controlează libertatea atașată ca instrument și ca mijloc de manifestare de viața confuză, se confruntă cu problema anarhiei reprezentând reversul libertății.
Discernământul alege să dea liberului arbitru dimensiunea responsabilității în care s-a încastrat competiția având ca arhetip superiorul, preeminența și inteligența.
Inconștiența modelează liberul arbitru în formele ignoranței, lipsa ei de discernământ induce debusolare, bulversare, confuzie și haos.
Liberul arbitru conferă perspectivă și panoramă viziunii și libertății și inoculează în punctele nodale o schimbare pe care liberul arbitru o construiește din elementele inedite ale matricei existențiale.
Cu cât punctele nodale sunt mai multe, cu atât schimbarea e mai pregnantă și liberul arbitru dobândește o forță mai puternică cu care influențează o viață statică să devină activă.
Liberul arbitru nu se poate manifesta fără oportunitățile care eliberează în viață alegerile concretizând din conjuncturi ceea ce ne dorim să se materializeze în viață, căci dorința poate avea două direcții, una reliefând împlinirea ei, iar alta care proiectează dorința în sensuri.
Liberul arbitru în contact contondent cu coercițiile este forțat să-și reducă manifestările, să-și prezerve libertatea izolând-o în spațiile inaccesibile coercițiilor și în contact cu libertatea se augmentează în activitățile care sunt dinamizate de hobby-uri, vocații, pasiuni și fervori.
Cine știe să se folosească de liberul arbitru va avea o viață complexă, sincretică, alambicată și va experimenta beatificul și metanoia.