fiară înfometată
mă pândeşte prin ochii ei verzi
uite cum hipnoza îmi intră în sânge
cu perfidie mă cuprinde mă paralizează
zadarnică e orice împotrivire
mă amuşinează pe obraji pe nas pe frunte
încerc să-i zăresc chipul
dar coama ei blondă îmi acoperă faţa
îşi lipeşte pântecul de al meu
sărmană pradă într-o şerpească încolăcire
transpiraţia i-o simt cum mi se prelinge în oase
abia mai respir sub strânsoarea trupului ei
prin toţi porii îmi injectează în vene
mireasma de brad şi de floare a pădurii
sălbăticiunea îşi înfige colţii în buzele mele
ca flămândul într-o pâine
mi le sfâşie mi le sfâşie mă doare ce bine
prin şira spinării mi se strecoară în suflet
o gheară mi-a înfipt-o în inimă
auuu ce bine ce bine ce bine…
vreun trecător de am ceva noroc dimineaţă
m-o găsi aruncat la marginea vieţii

domnule procuror vă rog
vă rog n-o daţi în urmărire n-o judecaţi
are alibi vă garantez vă jur c-a fost cu mine
cât adevăr doamne cît adevăr
aşa e mare mare dreptate avea nichita
leoaică tânără iubirea