Insuccesele măresc în sens negativ mediocritatea, complexul de inferioritate și deprimarea, pe când succesele fac din competiție un joc, o plăcere și o sărbătoare, deschizând spații revigorante, stenice, tonice și energizante, prin care se mișcă dezinvolt și persuasiv inteligența exersată și cizelată de competiție pentru a se prezerva de forța negativă a insucceselor.
Mediocritatea le-a travestit în erori care sunt suportabile de ființa oripilată de prefigurarea unor insuccese repetate, iar cei ce au cunoscut insuccesele ocolesc responsabilitățile asumate de oamenii ce fac o vocație din succese.
Succesul are consistență de superlativ, perspectiva lui se multiplică, similară fiind cu o viziune amplă, de mare cuprindere care pozitivizează angrenajul ființial și scutură de pe structura arborescentă a ființării insuccesele, negativitățile și lașitățile.
Succesele se distribuie în viitor în mod crescător, iar după un succes atins urmează un succes și mai mare și tot așa și la un moment dat apare insuccesul, când temeritatea, tenacitatea și inovația susținute de inteligență și schimbări sunt lovite de un eșec direct proporțional cu succesul anterior și insuccesul ar fi bine să fie gestionat de spiritul acordat la creativitate și inventivitate și divizat în elemente ce nu au nicio influență nocivă asupra a fi-ului proiectat de succese din ce în ce mai sus.
Mediocritatea covârșește numeric inteligența și de pe structura mediocrității alunecă valoarea rezonând la sincretism, estetică, profund și vocație, care este absorbită de inteligența inserând-o în matrice ca element esențial și exponențial.
Dacă valoarea conduce omul, ea îl va conecta la inteligență, reflexiv, profunzime și potențial, căci valoarea atrage adevărurile și respinge minciunile, falsitățile și superficialul.
Dialectica valorii învinge cu ușurință dialectica non-valorii, căci non-valoarea a fost creată de mediocritatea lipsită de valoare pentru a-și justifica o viață eclipsată de declin, degradare și retrograd.