Teofania va cristaliza eshatologia care va deveni doctrină a ontologicului, iar concepțiile religioase având în imanența lor divinul și savaotul vor fi integrate în științe.
Revelațiile eshatologiei vor ilumina traiectoriile destinelor oamenilor pe care eshatologia le va contopi într-un destin unic, suprem și universal și o eshatologie aplicată umanității o va conecta la mintea, sufletul și spiritul lui Dumnezeu, beneficiind de calitățile absolute ale acestora.
Fără eshatologie omul se va îndepărta de animism și Dumnezeu, iar lipsa lor va coincide cu instalarea haosului planetar.
Eshatologia unește toate destinele oamenilor într-un destin planetar care a absorbit optimul, beneficul, extra-urile și meta-urile, grefat pe destinul individual, amplificându-l și esențializându-l.
Destinul în traiectoria sa întâlnește punctele nodale creatoare de elemente inedite și inovatoare în matricea ființării, pe care o reactualizează și orientează a fi-ul înspre metanoia conținând schimbarea supremă legată la destinul suprem supervizat de Dumnezeu.
Eshatologia artei combină sincretismul cu religiosul într-o dialectică în care se află în simbioză adevărurile artelor cu adevărurile religioase.
Bigotul vede în eshatologie o paradigmă a religiei din care face totem, tabu și talisman, ateul consideră eshatologia o utopie manipulată de canoane, neracordată la concretul, cotidianul și teluricul pe care le crede conectate imuabil și ireversibil la materialism.
Fațeta spiritualității în care s-a încastrat religia mentalul o pliază pe eshatologie din care gânditorul extrage spații esoterice pe care le umple cu concepțiile și ideile desfășurate în raționamente despre Dumnezeu.
Eshatologia intenționează să urce antropogeneza în divin, cu scopul de a finaliza cu brio creația oamenilor telurici transsubstanțiați în oameni divini.
Dialectica personală conține atât eshatologia, cât și sincretismul, esotericul și exotericul, absoarbe cuvintele-esențe din eseuri, maxime și poeme și se desfășoară în raționamentele având ca sursă spiritul creator ce și-a însușit reflexivitatea, profundul, spiritualitatea și potențialul al căror melanj construiește valoarea căreia îi confer statut de arhetip creațional.
Destinele oamenilor sunt unite de eshatologie care induce tente evolutive traiectoriei destinului planetar a cărui finalitate este atașată de destinul divinității. Numai așa optimul având coeziune cu beneficul ne va modela destinele.