Să extrag maximul din excesele ce-i pervertesc semnificațiile de anvergură și să-l aplic vieții, căci maximul îi augmentează și extinde limitele pentru a încăpea în ea sensurile, aspirațiile și idealurile planetare amplificând grandiosul care când atinge apogeul, devine atotcuprinzător.
Maximul transsubstanțiază monotonia în care se strecoară plictisul, spleenul și somnolența, într-o plenitudine asimptotică absorbind satisfacțiile care motivează, incită și impulsionează existența.
Minimul este activat de insignifiantul, minusculul și derizoriul prefigurând nimicnicia într-o viață ce încape într-un plus minor aflat în proximitatea 0-ului în care s-a încuibat nimicul.
Substanța minimului nu acoperă golurile ființiale așa cum o face substanța maximului și energia care o produce este fluctuantă, intermitentă și în doze mici, care nu asigură dinamicitatea acțiunilor și activităților omului, ci mai degrabă inerția, pasivitatea, delăsarea și torpoarea.
Dacă minimul conduce viața, spiritualitatea se dezactivează, vocația este străbătută de amatorism și neofiții nu pot cunoaște niciodată înțelepciunea.
Minimul se maculează cu profan, laic, teluric și mundan care au conexiuni cu vulgul a cărui vocație grosieră, rudimentară și mărginită nu poate atinge valoarea și al cărui spirit necristalizat și necultivat este eclipsat de instinctele care pot decădea în impulsivități, compulsivități și insolențe și care conduc vulgul în care mentalul se află în fază incipientă și liminară.
Minimul divide pentru a asimila, în timp ce maximul amplifică pentru a se augmenta, iar dincolo de maxim se află un spațiu condus de patologii, psihoze, maladivități și depresii, căci ceva esențial se rupe definitiv și ireversibil, de aceea meta-urile conectate la omul ce trece dincolo de maxim au atât efecte pozitive, cât și negative.Legile universului implantate în realitatea oamenilor vor eradica viciile, păcatele, imoralitățile și fărădelegile și vor desființa coercițiile, aducând în mundan și teluric bunătatea absolută și iertarea tuturor.
Ipostasul revelat de teofanie ar dezmembra aporia cu privire la Dumnezeu și ar aduce certitudinea existenței divinului și a savaotului în viața oamenilor.
Ipostasul divin ar modela din utopiile de anvergura universului cea mai bună lume posibilă, iar revelațiile ar acționa ca un catharsis purificând omul de negativități și josnicii.