Mă trezesc vorbind cu tine, în gândul meu cu mine. Mă trezesc vorbind cu lumea despre tine, dar vorbele sunt reci și simple povestioare despre “cineva” care se află departe și la depărtare. Aleg să fug de tine. Ești o ispită de gând dulce care mă atrage. Sunt într-un nor în prezența ta, și prezența ta mă face să mă simt atât de bine. Gândurile se opresc acolo, la marginea unui gard transparent prin care nu pot să văd nimic. Mă simt acel adolescent, care făcea ca toate semnele să pară trimise doar pentru el, semne care să îi spună că visele lui sunt adevărate. Mă uit la pozele tale și citesc că acolo ochiul pus de tine este doar pentru mine, și, lumea îl vede odată cu mine, și toți ceilalți îl privesc odată cu mine, și toți ceilalți îl văd la fel de frumos...dar eu îl văd doar al meu. Și îmi doresc să fie doar al meu, și tare îmi doresc să nu mă înșel că este doar pentru mine. 

   Ca într-o discuție filosofică pe care vreau să o câștig, aduc argumente din planuri diferite, aduc vise și îmi imaginez că tu scrii “te iubesc, deși nu vreau”, pentru mine, pentru sufletul meu. Și aduc argumente doar pentru mine, prin coincidențe mărunte și ireale. Am doi îngeri...unul Negru și unul Alb.


   Îngerul Alb: este pentru tine ce a scris. Este atât de simplu, să știi. Ea te vrea, dar trece printr-un proces de conștiință constant. Este acea fată cuminte, cu principii și limite,  și nu vrea să fie acea fată “rea” care vorbește cu tine, care înșeală cu gândul. Cu siguranță ar fi un vis superb dacă ar fi în același loc în care ești tu, pe aceleași vise și pe aceleași dorințe.


  Îngerul Negru: glumește și se joacă! Te joacă pe vise, se joacă cu imaginația ta și vrea să vadă ce poate trezi în tine. În secunda următoare a și uitat de tine. Aruncă o idee și apoi … apoi devii “acel” bărbat care visează la ea și pe care l-a și uitat. Ești acel admirator care își scrie plăcerea de a o vedea, acel admirator care îi spune cât de frumoasă este, acel admirator care se alătură altor admiratori ai ei și care o face să se simtă foarte bine că există. Ești jocul ei.


  Îngerul Alb: da, dar… mi-a zâmbit atât de frumos. Cu siguranță nu ar avea sufletul atât de … ca doar să se joace cu mine. Și ce dacă! E frumos jocul, și poate este jocul doar pentru mine. Poate are gândul la mine chiar acum, când face această poză intrigantă…Poate are gândul la mine tot timpul. Poate de asta am văzut acea umbră de tristețe în trupul ei, când mă îndepărtez de ea. Poate de asta am simțit acea fericire în ochii ei când mă vede că intru în ochii ei cu privire mea.


  Îngerul Negru: Hai să fim serioși! Acele cizme care te incită crezi că nu incită și pe alții? Crezi că ea nu știe asta când le poartă. Sau acel mers senzual? Sau acea cămașă care exprimă valuri de vise pe umeri albi? Toate sunt felul ei de a fi, felul ei de a atrage privirile bărbaților pentru a putea apoi să obțină mai ușor tot ce vrea.


  Îngerul Alb: Bine, dar ce ar vrea să obțină de la mine. Nu îi pot nimic mai mult decât admirația și visele mele.


  Îngerul Negru: Poate că vrea doar să vadă ce poate scrie sau picta cineva despre ea, fără să ofere nimic decât prezența ei…


  Îngerul Alb: Ah! Prezența ei este atât de plăcută! De când am cunoscut-o am simțit ceva pentru ea, în prezența ei. Este o stare atât de frumoasă, inexplicabilă, în care îți dorești doar să fii acolo, să o privești în ochi ca o legumă, cu ochi pierduți, fără să clipești sau să respiri, fără să îți dorești să mai sosească acea clipă viitoare.


  Îngerul Negru: Hei! Trezește-te! Știi că e bine ca ea să nu știe cum te simți în prezența ei! Știi că dacă eu am dreptate, atunci o să te aibă la degetul ei mic, o să se se joace cu tine de câte ori poate, o să facă din tine… soțul ei. Ha! Ha! Ha!

  Îngerul Alb: Da, dar dacă și ea simte la fel, printr-o minune? Dacă și ea are aceeași plăcere de a sta în preajma mea, de a mă privi, de a fii privită? Dacă și ea are acel sentiment de năucire atunci când este cu mine, și nici ea nu îl poate explica. Poate e iubire?


 Îngerul Negru: Serios, revino-ți! Ce ai vrea să se întâmple în cazul ăsta? Să fie a ta? Pff! Niciodată! 


 Îngerul Alb: Și dacă ar exista o șansă, cât de mică să fie adevărat? Să îmi dea semne. Să mă vrea…


Îngerul Negru: Atunci ar fi făcut pași mai mari spre tine… chiar dacă ar vrea doar ceva nou, o experiență. Ar fi trimis aceste mesaje doar pentru tine, doar pentru ochii tăi. Nu simte la fel, nu vrea același lucru!


Îngerul Alb: M-aș mulțumii și cu puțin, m-aș mulțumii doar să fiu în capul ei frumos, între gândurile ei frumoase, dar să fiu acolo în toate clipele, să mă vadă în mintea ei în fiecare secundă, să fiu prezent lângă ea în cele mai frumoase și în cele mai triste clipe. Să încerce, pentru început să scape de mine, dar apoi să se lase cuprinsă de vise, să simtă cum o ating pe față, pe sâni, pe coapse, fără să fi atins-o vreodată în realitate. Să simtă și ea gândurile cu mine cum îi cuprind mintea ca o iederă pulsând de plăcere și nu o mai lasă în pace. Să simtă și ea neliniștea din stomac care o cuprinde atunci când mă vede sau urmează să mă vadă. Să simtă noaptea cum o ating pe gât cu buzele și cum o trag cu mâinile să o fac ghem în brațele mele. Toate aceste gânduri să le simtă reale, așa cum le simt eu, să vrea să mă vadă fericit, așa cum și eu vreau să o văd zâmbind ochii în zâmbetul ochilor mei.


Îngerul Negru: Hai că iar îți imaginezi prea multe! Trebuie să te trezești din toate aceste fantezii. Bucură-te ca un adoleșcent la prima iubire de inimioara pe care ți-a dăruit-o poate neintenționat cum ai făcut tu. Tu ai fost sincer tot timpul, dar ea știi că este un loc întunecat și plăcut ca acea umbră dintre picioarele ei al cărei mister nu îl vei descoperi niciodată.


  Mă trezesc visând cu tine, cu gândul că tu te simți atât de bine în prezența mea încât doare, așa cum mă doare fericirea clipei când sunt în prezența ta. Mă trezesc cum Îngerul Negru vrea să mă apere, și Îngerul Alb...încă așteaptă speranța.