agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-04-20 | |
1.
Stau pe un sfert de oră, pe băncuţa aceea de lemn Cu care începe aleea, printre flori, spre Atelierul lui Ştefan Parfumul florilor îmi deschide sufletul spre pictura de şevalet Cu fiii Cuvântului de pe Stradela Vântului rătăciţi prin picturi Prin Livada Darurior, ca fii ai Luminii şi ai Pământului Ucenicind la cântarea aceea bisericească de la Radu Vodă Şi de la Stavropoleos şi de care ne bucurăm şi noi Oamenii mării din Peninsula RoradoR Cu dorul făcut sămânţă de iubire Şi de dragoste întru amintire cu viitor Parcă a fost ieri ziua în care m-ai întrebat Cine este Pictorul, Mircea, din manuscrisele tale? - Este? - Este! Uite, aşa, şi pe nesimţite, am început Să stau de vorbă cu omul meu. - Hristos a înviat! Ştiam că va fi altfel anul acesta. Ceea ce-i important, rămâne. Ce rămâne? Aceea ce este! - Ce vrei mai mult? 2. Sămânţă de bucurie încolţeşte-n sufletul meu Ca răspuns la chemarea de azi noape: Veniţi de luaţi Lumină! Şi-am luat această Lumină Cum o luam când eram copil Cu o lacrimă de bucurie udându-mi buzele Când eu cu fratele meu, cu mama şi cu sora noastră Cântam cu tatăl nostru, Troparul Învierii "Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând Şi celor din mormânturi viaţă dăruindu-le" Şi întorcându-ne acasă, dimineaţa, fugeam la Moş Gligor Fericit de viaţa primită cu ocazia Învierii Şi plângeam de acum că Moş Gligor n-a înviat Mama mă liniştea zicând că învierea celor din mormânturi Nu este în cele trecătoare, ci este în veşnicie Eu nu pricepeam nimic, dar mă linişteam Pentru că ce spunea mama era sfânt pentru mine… 3. Din vremea aceea au încolţit în mine seminţele Învierii O coardă subţire între minte şi inimă vibrează a cântare La fiecare aruncare făcută de Semănătorul acestor seminţe Cântare în care Veşnicia şi Infinitul grădinăresc Cum grădinăreşte marinarul când ajunge acasă din Voiaj Cu pânzele albastre zburând peste abise Găsesc în mine lumea poveştilor necrise Lumina Învierii, dea Domnul să fie, Flacără vie în sufletele noastre. Amin!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate