1.

Ore-n rugăciuni
În faţa pânzei albe
Zboară îngerii

Nu am nici o îndoială
Peisajul marin este divin

Toate fluviile se varsă în ocean sau în mare
Numai eu, ca fluviul Alfeu, curg spre izvoare
Din valurile mării ies
Pescăruşii, cocorii şi norii
Soarele şi luna
Vorba aceea: ce nu fac valurile?
Ce e val ca valul trece
Tabloul acesta va rămâne!


El s-a născut din cuvintele mele
Ideea era ca un abur peste ape
Apoi, din ce în ce mai aproape
Nălucirile au luat
Chip şi asemănare
Până când au ajuns
O arătare orbitoare
Născută din mare

2.

se schimbă Infinitu-n aşteptare
cât de curând vei scăpa
de masca pe care trebuie să o porţi zilnic
să te văd atunci că-ţi aduci aminte de calul tău alb
şi-o să scapi de “zarul negru fără puncte”
aşa cum ai scăpat de coşmarul
cincinalul în patru ani şi jumătate


pălăria Pilgrim
iubeşte poveştile fraţilor Grim
nici nu mai caut alt model pentru
Fata cu cercel de scoică
după cum ţi-am spus
domnişoara este o doică

venită din Shanghai
mă înţeleg cu ea prin semne
când îi fac semnul crucii
ştie că trebuie să nu se mişte
şi zâmbeşte
când oboseşte, oftează
din când în când visează
tresare şi schimbă poziţia
jumătate de grad, la un portret, contează

3.


“Fata cu cercel de scoică” este o obsesie mai veche de-a mea. Ca în cazul prietenului Yannelis Alexis, pictura devine o activitate permanentă, ceva care cotropeşte existenţa, care depăşeşte cu mult orele dedicate picturii şi îmbibă toate celelalte activităţi, fiindcă vocaţia picturii se hrăneşte cu viaţa pictorului. Flaubert spunea: „A scrie e un fel de a trăi.” Aşa şi cu pictura. Este o vocaţie care presupune că nu pictezi ca să trăiaşti, ci trăieşti pentru a picta. Nu te teme de joben, baţi din palme, prinzi un tren.

zarul rotunjit
de Jumătatea mică de Infinit
se dă-n rostogolire
fără oprire

Ziua de joi, 7 mai, 2020 este pentru mine o zi specială, marcată prin postarea plachetei de 6 mai 2020. Este ziua în care încep să lucrez la tablou... O troiţă cu cumpănă la fântână iese-n cale, azi. M-am trezit cuprins de propriu-mi foc, mistuit de flăcările-mi proprii, sfâşiat de nesătula jinduire care îmi absorbise gândul şi viaţa ani în şir. Aşa cum minea şi inima s-au născut dintr-o celulă, o celulă luminoasă, din inimă sau memorie, avea să strălucească pentru totdeauna, ziua, noaptea, în viaţa mea. N-aveam să mai scap de ea. La început a fost sămânţa de iederă, “i”. Cu timpul “i” a crescut, s-a făcut Y. Un braţ o aripă, pentru scriitor, celălalt-cealaltă pentru pictor. Iată-ne-n casa cu iederă pictând la “Fata cu cercel de scoică”.


de pe dunga albastră a zării
în calea uitării
triunghiul magic
cu ochiul magic
cel care vede tot
şi în afară
şi dinlăuntru
ce-a fost
şi ce va fi
nu poate niciodată lipsi


ne mai învârtim
ca zarurile şi scoicile aruncate pe rogojină
tragem un fum din pipă
şi după un rotocol de fum
dintr-un atunci
nimerim în acum
unde, solar descoperim că

Toate pânzele, cu toate motivele sus, aşteaptă o pictură.
O scară de motive se arată pe drum.

4.

Pe Stradela Vântului, eu şi Domnişoara din Shanghai
Am cunoscut fiecare casă, ne-am împrietenit cu lumea
La numărul 2, Domnişoarei îi plăcea să-i fac poze pe scară...
O scară dublă, precum Alcor şi Mizar
din Carul Mare, de unde se vede mai bine
ce, unde, cum...

dintr-un tărâm,
flori de salcâm pe caldarâm
în valuri de mare pe a lunii cărare
urcăm împreună spre cascada
de la mijlocul muntelui sacru
muntele-n care
printr-o pădure virgină
am găsit o cărare cu răscruci

după idele lui Martie
urmează jocurile istmice
în care palindromul Sinis
face legătura
între toate energiile
şi prostiile care-s
precum buruienile
în care clipa lungă
face o tumbă
şi dezvoltă peisajul Tymp-ului
în care RodadoR-ul
şi Izvorul Tămăduirii
îi dau Domnişoarei
o picătură de certitudine
pe care ea o vede cât oceanu
prin aplicaţia Riemann
izomorfism şi olomorfie


suntem în faza de platou
un platou de filmare
cu decorul făcut după scenariul
eclipsa totală de soare
la Farul Genovez


starea de urgenţă este pe sfârşite
intrăm în starea de alertă
mereu suntem în câte o stare
stare de... stare de... stare de...
stare, stare, stare, stare, stareeee

5.

Marea vuieşte
Se sparge valul de dig
Vine cântecul

Pe urmele noastre trecutul ne ajunge din urmă
Trece pe lângă noi şi ne-o ia înainte spre viitor
Trecutul şi viitorul îşi dau mâna acum
Din clipa lungă, o rază de lumină
Pe marea liniştită
De mângâierea vântului
Şi adâncimea gândului

Stelele nopţii
Primăvara aprinde
În inima mea