agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-05-25 | |
Iubesc păsările
Nu doar pentru că, Precum Îngerii, zboară, Ci pentru că ele, ce au în inimă, cântă Astăzi am Scara coborâtoare spre mare, În aripi de Înălţare Hai cu mine, Caliope, Să locuim pe scara celor 9 fericiri Pentru fiecare fericire, La plesneală, ne alegem o culoare Un sărut şi o floare Eu mă încarc cu viaţa ta Tu cu a mea Încărcaţi, cum spuneam, De acum, zburăm În agenda mamei mele Cu parfum de iasomie Pictăm visele din copilărie Colorând deşertul cu oaze de linişte De dragoste şi de bucurie În lumina nopţilor cu lună plină 1. Cerul, marea şi pământul Au brăzdat în mine Gândul Şi au semănat Cuvântul Care-a încolţit în Visul Cu cărare-n Paradisul Din izvorul Vieţii tale Cu o Cale-n trei răzoare Răzor în lanul de secară Prin cel de rapiţă Şi prin floarea soarelui Luna cântă, marea cântă şi în mine-i cânt de seară Şi o mie de luceferi vin din depărtare iară Vezi, se strâng în ceaţa luncii ca feciorul la fecioară Împărţind mii de iluzii, nostalgie într-o doară Asta, pentru-ntâia oară... 2. Eu şi fratele meu, într-o gară Fratele meu a rămas pe peron Supărat că plec, a strigat după mine: Mirceaaa. Mirceaaa Strigătul lui îl am şi acum în inimă Miliţia gării l-a luat la secţie Şi l-au bătut miliţienii cu bulanele de cauciuc Peste un sac de nisip ud, pus pe spatele lui... Anne Frank: "I do not think of all the misfortunes, but of the beauty that still remains" "If God keeps me alive, I'll get far. I will not remain an insignificant being. I will give myself to the world and I will work for humanity." 3. A fost odată sau nicicând, Nici nu-ţi vine să crezi că A fost atât de frumos Şi cerul aşa de jos Că Sfântul Petru şi Dumnezeu Păşeau din grădina Raiului Direct în grădina bunicii Ana-Maria De la Şteiu, unde începea Raiul pe pământ Marea îşi alege pe cine iubeşte Printre norocoşi am fost şi noi Cu ajutorul ei ne-am ridicat o casă Cu grădină, cu etaj şi mansardă Unde dimineaţa vine pescăruşul la fereastră Să-şi ia felia de pâine Pe care o împarte cu pisicile Cu câinii şi cu boschetarii de pe plajă Azi a înflorit măslinul sălbatic Zilele acestea-l vom vizita Pe bătrânul măslin de la Zorile La care ne-am oprit Când am luat Lumină de la Ierusalim 4. Mulţumesc pentru Izvoare Nu vreau să te încarc cu viaţa mea Am alergat desculţ de la un izvor la altul Cum alergam la Olăneşti între cele 24 de izvoare Am tras o citire matricială. Am ieşit zâmbind Călărind întrebare după întrebare Găsind să-ţi trimit mângâiere Aşteptând cântecul domnişoarei Cu glas de privighetoare Cu cercel de scoică Cu nasturi de catifea Şi cu o tavă pe care abureşte Ceşcuţa de cafea Aşezată pe un şerveţel Cu versuri, desene şi amintiri Din cele 1001 de iubiri De la iubirea clipei trecătoare Până la iubirea Jumătăţilor de Infinit Cele văzute, Jumătatea Uşoară Şi cele nevăzute, Jumătatea Mare... Din întrebările doamnei Emilia Ataba Colorăm câteva în albastru "Cât poate așteptarea să aștepte? Cât poate iubirea să iubească? Cât poate durerea să doară? Cât poate dorul să dorească? Cât e cât şi cum e cum? Cum să trăiești cu-atâtea întrebări, să faci doar binele, fără greşeli?" 5. Et in Arcadia ego. Ce s-o mai lungim La cele 8 copilării ale mele Copilăria de Voivodeni, de Bocsig, Şteiu, Fântânele De Frumuşeni, de Vinga, de Arad, şi de Timişoara Sigur că mi-a dăruit Dumnezeu 8 vieţi Cu 8 anotimpuri, fiecare din cele 4 Fiind câte două şi peste ele, 9 ceruri Precum cele 9 puncte ale cercul lui Euler Nouă fericiri, nouă muze, în cosiţe floarea-i cântă Nouă împărăţii îi ascultă Printre ele, Arcadia şi RodAdoR Care au în comun cele 7 izvoare de dor În care se foloseşte limba iubirii Aceeaşi pentru nori, păsări, fluturi, flori Copaci, ramuri, frunze, ferestre, oglinzi Pentru vânt, pentru gând Limba iubirii şi-a dragostei, a tot şi a toate, fără discriminare Iubim prietenii, vrăjmaşii, clipele vieţii noastre Nu risipim, nu ne zgârcim Ne dăruim cu toată dragostea, când slujim Astfel ne împlinim menirea şi Trăim fericirea, ca păsările pământului, Apelor şi-a gândului faptelor bune... 6. al 5-lea, al 7-lea şi al 8-lea anotimp (un zapis) Toate dimineţile s-au adunat în dimineaţa de azi Lacrimi de fericire, dintr-o mare iubire Însoţesc cântecul: I will always love you ca sarea-n bucate cântecul mării colorează şi lărgeste dunga albastră a zării Matematic zic, ce ziceai şi tu ieri 1=Adevărat şi continuăm cu 0=Fals, dar între ele există o dublă infinitate de Posibil Între divin şi Îngeresc există Marea, Cerul şi Pământul Pe care nici gândul, nici vântul Nu le pot cuprinde fără Cuvântul de la început... vâslesc pe valurile norişorilor de vară cu florile de primăvară-n suflet cu iernile amestecate şi cu mustăriile de toamnă pe apucate... Printre sălcii se plimbă Maya Îmbrăcată-n roşu şi-a sărbătoare 7. Cu muzică şi cu trap Ne facem de cap Pe bucăţi de drum Din acum şi atunci când Cât de curând înseamnă azi Cu miros de Infinit şi de brazi Precum la Câmpina-n deal La Olăneşti, spre izvoare Şi la Suzana-n pădure Cu ieşirea-n cetate, la Histria Seminţe încolţite-n univers Nasc din ele un stejar, un vers Un arţar, un măr, un prun O casă de dragoste, un plop Un cais şi un vis… un zapis cu un porumbel şi-un pescăruş râzător de dincolo de RodadoR eu, tot la farul de la pescărie în al 5-lea, al 7-lea şi al 8-lea anotimp pe care nu le schimb pentru nimic in lume Bat clopotele a sărbătoare Şi-a chemare “Put on an old blues song Let all our troubles be gone Let's drive” Ca o pictură, şi cântecul, Nu ştii niciodată când ajungi la sfârşit. Întotdeauna găseşti să-i mai pui o lumină, o culoare, o tuşă, o umbră… 8. În dimineaţa aceasta în care s-au strâns toate dimineţile Am luat punctul albastru de pe dunga zării Am colorat cu el, de jur împrejur, zicând Situatia a devenit cam albastră Pandemie, pandemie, pandemie De o mie de ori, pandemie Caliope! Eşti o flacără vie, cu umbrelă şi pălărie. Ca-n matematică, distanţa măsoară apropierea. Cu cât mai departe, cu atât sufletele şi gândurile ne sunt mai aproape. Marinarii ştiu de ce... Haide să-ţi arăt răsăritul şi asfinţitul. De pe insula mea se văd amândouă Valurile urcă-n rostogolire pe plajă. Opriserăm în aşteptare. Vezi şi tu cum pictorii şi poeţii îmbogăţesc inimile oamenilor Aşteptăm să vedem pânza pictată cu acordurile chitarei. Picturi cu fereastra de acasă, fereastra vagonului de tren, fereastra vagonului de circ, fereastra din mansardă... În toate ferestrele, portretul tău cu cercel de scoică… 9. din povestea întâmplării pentru tine, pentru mine pentru clipa de iubire ce-o lungim să ţină viaţă din cea mai trainică aţă din trei fire împletice Credinţă, Nădejde, Dragoste Vorba aceea, dragă Puiule. Când este să dea fericirea peste tine, ea te găseşte, oriunde ai fi... Tu împlineşte-ţi menirea. Fă bine cât cuprinde. Bucură-te de fiecare clipă. Bogăţia ta este în mintea şi-n inima ta. Trupul tău este un univers în mers. Adu-ţi aminte de ce spuneau tatăl şi mama ta Oglindeşte-te în ochii lor şi ai să vezi Toate comorile şi frumuseţile lumii Nu te sfii să zici nu la ceea ce nu te reprezintă Ţine pace între mintea şi inima ta Mama-ţi spunea că tu eşti un scărar Că te-a născut căzând cu tine pe scară Tata-ţi spunea că eşti semănător Că mama ta a căzut cu tine Aruncând grâne din pod Vocile gemene care să-ţi semene sunt multe în tine. Nu poţi asculta de toate deodată. Dar nici nu poţi să le laşi pe toate împotrivă. Ele se împart în două cete. O ceată care spune da şi cealaltă care spune nu. Tu trebuie să fii liderul ambelor cete. Tu să fii cetăţeanul care conduce cetatea inimii tale... Apoi cetatea în care trăieşti... Fii tu în toate ale tale Amprenta ta este unică Chiar dacă eşti un Geamăn Tu şi geamănul tău sunteţi diferiţi Ascultă-ţi inima Ea este motorul vieţii tale În ea ai tot cerul, toată iubirea Toate au rostul lor Ţine pace între mintea şi inima ta Nu te lua după aparenţe Peştele mare stă-n adânc Şi dacă totuşi, greşeşti, Nu te descumpăni Când eşti foarte jos Nu poţi privi decât în sus... Din sporovăiala pescăruşilor Care zboară pe deasupra străzilor Sau cei care se aşează pe case În curţile oamenilor Sau pe pervaz Poţi să distingi cinci tipuri De sporovăieli lucrătoare Şi vreo două-trei De sărbătoare De alaltăieri au început Sporovăiala de Înălţare De la nivelul mării Până la norii de pe dunga zării Constanţa, Vineri, 29 mai, 2020 |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate