Versatilitatea poate provoca dezechilibre dacă se folosește în mod funest de liberul-arbitru și poate aduce riscul în existență dacă se hazardează în spații nefaste și nocive ființei.
Riscul naște adrenalina care urcă emoțiile la apogeu și dacă versatilitatea nu găsește metode eficiente pentru a-l contracara, riscul se poate transforma în dezastru, nenorocire și calamitate care îl proiectează pe om în spațiile sinistre ale depresiilor, psihopatiilor și nevrozelor.
Consecvența are consistență de omogen stagnant, principiile sale statornice și neversatile atrag stereotipiile, repetitivitățile, staticul și sațietatea, în timp ce versatilitatea are consistență de eterogen activ și evolutiv, produce schimbările care nu au aderență la principii vetuste născute din condiționări și care în schimb aduc noul, ineditul, prospețimea și creativitatea într-o viață care și-a însușit regulile nonconformiste ale inventivității neîncadrată în tipare, dogme și norme.
Versatilitatea resetează, augmentează și multiplică elementele matricei ființiale, în timp ce consecvența are o uniformitate ce conservă aceleași elemente ale matricei ființării.
Consecvența este statică, uniformă și unidirecțională, versatilul este activ, multiform și multidirecțional, de consecvență s-au racordat monotoniile, condiționările, obiceiurile și obișnuințele și consecvența are propensiune la dogme, norme, reguli și ideologii ale căror structuri sunt construite din principii rigide, inflexibile, statice și stabile.
Consecvența respinge liberul-arbitru pe care îl percepe ca un hibrid între hazard, libertate, necunoscut și risc și este predispusă să fie controlată de coerciții.
Versatilul aderă la doctrina libertății căreia îi dă diferite forme și semnificații și cristalizează și extinde liberul-arbitru prin schimbările multiple pe care le face.
O artă consecventă nu poate evolua, căci principiile consecvenței nu-i permit acest lucru și până la urmă devine repetitivă, cu valoarea înghițită de redundanța rigidă.
O artă versatilă dacă accesează profundul, valoarea și reflexivitatea, evoluează, căci evoluția ei are ca surse experimentarea, inovarea, inventivitatea și creativitatea.
Liberul-arbitru aplicat vieții îi dă flexibilitate, augmentare, libertate și multiple oportunități.
Omul care ascultă de dogme, conveniențe și ideologii își pierde liberul-arbitru din care un nonconformist și un filozof face sistem de referință din sensurile, efectele și semnificațiile sale.