Consecvența nu apelează la liberul-arbitru, căci nu vrea să-și schimbe viața pe care o structurează și o înfășoară în principii statornice și fixe și nu improvizează considerând că improvizația antrenează riscul într-o viață versatilă la care nu aderă consecvența, ci schimbarea.
Riscul din improvizație este anihilat prin analiza obiectivă însoțită de inovație și inventivitate, iar consecvența nu-i dă libertății sensuri uimitoare și extraordinare așa cum îi conferă liberul-arbitru care vede în libertatea necuprinsă sensul suprem.
Consecvența are o comoditate care ocolește efortul intens și amplu, în schimb schimbarea transmută efortul grosier în întâmplări stilizate și estetizate de arhitectura sincretică a vocației consecvente.
Consecvența își construiește o zonă de confort în care activează comoditatea în exterior și spiritualitatea în interior și este direct proporțională cu stabilitatea de care se cramponează stereotipiile și gândurile repetitive și invers proporțională cu versatilitatea care-și poate construi traiectorii destinale multidirecționale și multidimensionale, acordând opțiunilor inteligente forța schimbării cu rol, funcții și efecte de transcendere.
Versatilitatea creațională antrenează eclectismul având similarități cu sincretismul și eterogenitățile lor ar fi bine să fie aglutinate de liantul omogenității valorii.
Consecvența este unidirecțională, versatilitatea se multiplică în multidirecțional, consecvența nu cercetează ofertele vieții mulțumindu-se cu ce are și își poate elabora un singur sens căruia îi conferă exponențialitate și esențialitate.
Versatilitatea are ca reper fundamental schimbarea, însă mai întâi sondează ofertele multiple ale existenței pentru a le primi și utiliza pe cele optime și din acest punct de vedere versatilitatea nu se mulțumește cu ce are, ci vrea din ce în ce mai mult, de aceea apelează la schimbare intuind în ea ineditul, noul și extraordinarul care prin accesarea și însușirea lor se prefigurează bună-starea, prosperitatea și opulența pe care le caută versatilitatea.
Trecerea de la consecvență la versatilitate se face prin abandonarea principiilor desuete, prin ieșirea din zona de confort, prin înlocuirea stereotipiilor cu schimbările care împrospătează viața, prin absorbirea ineditului, inventivității și creativității, prin inserarea în cotidian a experimentării și prin acordarea la evoluție și bună-stare.
O consecvență covârșită de teluric, mundan, fiziologic, firesc și natural atrage spontaneitatea și autenticitatea care o proiectează în genuin și se deconectează de la sinele teluric acordându-se la sinele superior și conștient de efectele schimbărilor, căci de sinele teluric se atașează oamenii cu viața uniformă, unidirecțională și unidimensională care nu au nicio consecvență cristalizată și nici nu atrag versatilitatea de care se simt înfricoșați și oripilați.