Diferența fundamentală dintre corectitudinea politică și politețe rezidă în faptul că aceasta din urmă se cultivă prin educație și merge mână în mână cu empatia și cu o înțelegere corectă a lumii înconjurătoare, având drept ultim scop renunțarea la prejudecăți și frustrări personale în interacțiunile cu ceilalți. În timp ce corectitudinea politică, la fel ca mai toate aspectele ce țin de spectrul politic, caută să se impună prin forța pumnului strâns, prin coerciție și încrâncenare, prin shaming și cultivarea în publicul-țintă a unui sentiment de vinovăție, urmând o agendă politică cu coperte frumoase, dar cu un conținut de cele mai multe ori obscur și îndoielnic. Corectitudinea politică pare o mișcare de aplatizare a opiniilor expuse în spațiul public și caută să pătrundă acolo unde educație fie nu a ajuns, fie nu și-a putut îndeplini obiectivul scontat. În fine, această diferență fundamentală dintre politețe și corectitudinea politică se prezintă, în linii mari, ca diferența dintre fericirea autentică și mantrele psihologiei pozitive pe care le mestecă oamenii triști și le pasează de la unii la alții - una este o expresie naturală a educației și a inteligenței umane nealterate de frustrări și prejudecăți, pe când cealaltă este expresia unui fenomen politic nivelator.