Alean îndurerează-n respirare,
E dor topit pe zări din doar jumate
Tot așteptând cu ochii... Vine poate...?!
La fel uni-ne-om visurile oare...?

Pe cruci de singur de tăcere-s toate,
Nici mărunțiș uitării însă n-are
De tine existența-mi cumpărare
Și încă sper prezența ta carnată.

Din cerul cel din sine plouă jalnic
Aducere aminte-ngemănați
Când ne era în piele-Amor localnic.

Pe-amurg de noapte zorii ție-s dați
S-apari cu lene-n cugetul zburdalnic,
Ne-or fi în duhuri norii înserați...