Odată ce ai ieșit din deznădejde ar fi bine să te prinzi de viziunile albe, luminoase și pozitive asupra vieții și să te cramponezi de nădejde, optimism și încântare.
Un spirit puternic creează un câmp mental impenetrabil la deznădejde, decepții, deprimări și surmenări și conferă sensuri tangibile la ființarea omului.
Sensurile considerate din punctul de vedere al numărului și al calităților sunt direct proporționale cu motivațiile și ambițiile și ne imaginăm clar sensurile proiectate în viitorul apropiat și ambiguu sensurile depuse în viitorul îndepărtat.
Sensurile din viitor nu ar putea exista fără viziunea care le creează și ambiția conferă amplitudine viziunii și aceasta este direct proporțională cu voința orientată înspre superlative.
A fi-ul urmează traiectoria trasată de viziune și când aceasta intră în contact cu sensurile le aplică a fi-ului care știe ce vrea și vrea ce știe că are consistență de țel.
O viziune care cristalizează viitorul definește clarviziunea ca un simț predictiv ce depășește ca amploare intuiția.
Justificarea vieții se adeverește prin transplantarea în ea a sensurilor motivaționale, transfiguratoare care măresc limitele ființiale, care multiplică și dau calitate elementelor matricei existențiale, care augmentează dimensiunile ființării, care amplifică spiritualitatea și de care se acordează vocația.
Concluziile referitoare la viață sunt pozitive dacă inventarul ei scoate în evidență plusurile care covârșesc minusurile, căci plusurile absorb calitățile, iar minusurile atrag defectele.