O margine fără borduri
unde este posibil să păzească șerpi de apă și stele suprapuse

ne împiedicăm, sprijinindu-ne de niște biete corpuri
pășim, precum niște scafandri pe marte
(zâmbetul tău are atâtea enigme, încât îmi vine să urlu)
dorința de apropiere – imposibil de realizat până la perfecta confuzie
de a spune că nu, nu merge așa
- cum să te pot suna ca să-mi spui tu despre tine -

nu-mi place să-mi uit săpunul în baie,
să nu fiu la fel de fluidă ca uitarea oricărui bărbat
(Înclin spre genele tale ca spre o scăpare)
dar unde mi-e întunericul din cameră
și unde mi-a apus bunăstarea,
dacă aș fi avut acum 30 de ani, poate aș fi scris altceva
poate aș fi făcut sex fără sentimente.

altădată eram foarte bucuroasă să împart cu oricine tot felul de iubiri
acum m-am restrâns precum un mic organism
care-și numără tentaculele moi, gelatinoase
Calculez efectul de seră asupra sentimentelor mele ritmate,
asupra fiecărui zâmbet asupra fiecărei vorbe,
nu mai vreau să fiu trasă de fustă la ieșirea dintr-o cârciumă
și să mi se șoptească apoteotic declarații de dragoste iresponsabile,
nu mai cred în tot felul de cuceritori care-și lasă urmele pe un nisip atât de vag
că nici timpul nu-l mai poate reda
Pielea mea nu e un pergament, sapă mai adânc și vei da de fântâni
și de umbre pe acolo pe unde am fost,
dacă mi-aș povesti viața nici eu nu m-aș recunoaște,
călătorule însetat aș spune,
cu toate că poate e un clișeu,
nu bea din această apă nu are nicio valoare.