viața toată e o promisiune în vânt
știu asta la fel cum știu că voi muri într-o zi
singură și neiubită de tine
până atunci locuiesc în desenele bizare de la capătul pământului,


îmi depeni povești frumoase sau culpabilități care te amărăsc
precum stropii verzui de mare inhalați prea avid
nu-ți spun cu voce tare că ne vom despărți
tac, tac, ascult, îmi mân frustrările
lupi bezmetici în căutare de răzbunare
nu eu sunt femeia aceea, nu eu sunt femeia aceea
mi-a spus cineva ca și cum
ar fi ghicit în cafea.