Ceea ce diferențiază paradigmele de științe este inovatorul pe care îl absorb paradigmele ce sondează metafizica, spiritualitatea și transcendentul pentru a descoperi și elabora legi noi distincte de legile fizicii și de teoremele matematicii de care se folosesc științele fundamentate pe ceea ce se vede, pe când paradigmele cercetează și ceea ce nu se vede, atât fenotipurile, cât și genotipurile oamenilor.
Paradigmele caută să integreze în structura lor flexibilă esotericul, exotericul și eshatologia și se augmentează absorbind sincretismul al cărui eclectism îl împarte pe categorii și atribuie fiecărei categorii o paradigmă.
Unele fațete ale vieții sunt încadrate în științe, altele sunt integrate în paradigmele acordate la progres și evoluție, căci paradigmele sunt extra-științe și unde se opresc științele se continuă paradigmele.
Științele sunt mai apropiate de materialism, în timp ce paradigmele rezonează la spiritualitatea care și-a construit propriile legi pe care le aplică interiorului omului.
Dacă am decodifica misterele din supranatural, mistic și transcendental, din ele am face meta-legi pe care le-ar extrapola paradigmele ce pun accentul pe supraconștient, conștiență și spiritualitate.
Paradigmele transformă inovațiile în prototipuri și acestea în modele de care ar fi util să țină cont științele ce ar fi bine să se deschidă noului și să ia în considerare ideile și imaginațiile prodigioase din cărțile S.F.
Ar fi benefic să extindem spațiile lui dincolo și să le explicăm prin meta-legi care transcend legile desuete și conformiste caracterizate de consecvențele încetinind ritmurile progresului.
Meta-legile ar fi încorporate în paradigme uluitoare și extraordinare care ar întrețese pe tapiseria vieții evolutivul cu estetica, cu inovatorul și cu extra-urile sale.
Ce bine ar fi să dăm vieții fizionomiile și sensurile sincretismului, astfel viața ar putea deveni cea mai fascinantă paradigmă, când ne-am conecta la configurațiile ei formate din totalitatea artelor.
Legile nu pot explica și demonstra ceea ce se află dincolo de percepții, cunoașteri, cunoscut și înțeles, căci spațiile lui colonizate cu meta-uri au atributele supranaturalului și metafizicii și sunt guvernate de un esoteric înfășurat în mistere, al cărui câmp poate fi penetrat doar de divinitate.
Să stabilim corelații și coeziuni între științele deschise la nou, evoluție și estetică și paradigmele care consideră transcendentalul și divinul tărâmuri în care ființează cele mai uluitoare, uimitoare, extraordinare și fascinante lumi.
Paradigmele caută să se acordeze la nivele evolutive superioare care pot fi sursele minunilor decodate de paradigme și științe care pot crea noi paradigme caracterizând extra, meta și supra-omul ce și-a înlocuit sinele autentic având caracteristica finitudinii cu sinele universului.