Spiritualitatea se conectează la activitatea spiritului și spiritualizează prin transcenderi, sublimări și transfigurări viața acordată la spirit și spiritualitate care a ieșit din zona de influență a materialismului și își caută originile și esența în antropogeneză.
Un spirit de mare amplitudine induce a fi-ului multiformul, multidirecționalitatea și multidimensionalitatea, brandul său produce sensuri, viziuni, vocații și plenitudini și intensifică senzorialul, senzitivitățile și conștientizarea unei vieți multiplicate de n ori prin viețile anterioare și ulterioare și dacă spiritul și-ar aminti de cele n vieți, ar absoarbe perenitatea din care și-ar face substanță inalterabilă contribuind la saltul omului către nivelele evolutive superioare.
Spiritul este preeminent față de celelalte entități interioare care conduc succesiv omul și poate conecta supraconștientul la conștient și subconștient care împreună pot accesa acea parte a supranaturalului neînsușită de transcendent, fără mistere, minuni și miracole care pliată pe natural îi creează fațete esoterice și mistice.
Spiritul este despărțit de teluricul ce întinează și se înfășoară în câmpul spiritualității pentru a fi imaculat, nepângărit și neprofanat de sacrilegiile depuse ca niște excrescențe imunde pe corpul teluricului și caută să desprindă omul din rețelele telurice pervertitoare, convertindu-l la doctrina spiritualității.
Prin spirit putem accede mai repede la divin, căci substanța sa elevată și pură are efect de transcendere asupra vieții omului și esența spiritului poate decodifica misterele, minunile și superlativele divine.
Dacă omul ar fi doar corp-spirit și nu și corp fizic uzat de interacțiunile cu semenii de suferințe, boli și disfuncționalități, ar absorbi perenitatea și ar avea accesul liber la ființa universului care i-ar dărui cunoașterea absolută, revelațiile supremului și ar fi primit în audiență de către savaot.
Între spirit și spiritualitate există o legătură indisolubilă, constantă și imuabilă, căci fără spirit nu există spiritualitate și în acest caz omul este condamnat la materialismul ce-i suprimă entitățile interioare și dimensiunile direct proporționale cu amplitudinea spiritualității.
Un spirit ajunge puternic dacă are conexiuni cu o vocație grandioasă, planetară și de mare cuprindere care-i amplifică omului spiritual dimensiunea creațională absorbind valoarea care caută să-și însușească universalul cu configurații sincretice.
Spiritul puternic este creatorul unui scop impunător, al unor viziuni uluitoare și impresionante și are intenția să aducă omul-spirit în exterior pentru a spiritualiza viața, destinul, timpul și realul.