A coacere la șipot fără vreme
Udat e miezul adâncit în clipă,
Un timp acolo veșnicia țipă
Când neclintirea vine să o cheme.

Apoi ca fum, din amăgirii pipă,
În ochii minții noastre ca-n blesteme
Secundelor izvor renaște-n leme
Și temnițe de cuget înfiripă.

De viață-n ale larmelor simptome
Nihil la oameni suie în palat
Cu Dumnezeu în plăgi heteronome.

E cât amurgul erosul de lat
Și ziuă năzuind în axiome
În sânge-i doar al nopții postulat...