agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-09-03 | |
Dacă există Dumnezeu care ne creează de la început, înseamnă că tot ceea ce trăim este în visul Său creator. De fapt, suntem un vis într-un vis visat de visătorul absolut. Cu alte cuvinte, visul este absolut iar noi niște frânturi de imagine a unei imaginații care se exprimă în acest fel.
Visele sunt stări pe care imaginația nu le poate pre închipui. Visele surprind imaginația prin faptul că se oferă vederii minții fără ca mintea să și le dorească a le vedea. Ele apar inopinat înainte de a fi fost văzute vreodată, motiv pentru care surprind orice stare a imaginației. Cu atât mai mult, când împlinim visele altora, în sensul că realizăm ceea ce alți și-au propus, acel ceva la care nu ne-am gândit și pe care nu l-am dorim să îl construim, din imaginația noastră edifică visul. Este vorba despre materializarea gândurilor pe care cineva le-a visat. Visele, în acest context, sunt cele prin descoperire precum sunt cele în stare onirică și cele prin imaginație, care reprezintă materializarea unor dorințe individuale sau comune. În acest sens, visele se definesc prin informația de imagini metale prin care se descoperă aceluia care le visează sau sunt forme de exprimare a voinței de realizarea a unui proiect individual sau comun. Așadar, visele sunt atât revelații cât și exprimări ideatice materializate prin implicarea personală a acelora care le conferă spațiu de evenimențialitate. Visele pot fi personale și universale tot la fel cum pot fi veridice și utopice. Aceste caracteristici le definesc realitatea, deoarece cu cât sunt acceptate și cu cât implică mai mulți factori care contribuie motivațional la manifestarea lor, cu atât mai mult se concretizează și devin obiective, adică trec la stadiul de ideal. În acest moment, visele devin fundamente principiale care pot lua forma de concept. La acest nivel, visele își pierd caracteristica onirică, care, deși este fundamentală în definirea lor, nu se mai identifică cu mesajul originar. Visele disjung spațiul oniric în dimensiuni revelaționale și dimensiuni imaginare. Dimensiunea onirică revelațională a visului este caracterizată de intuiția care descoperă spontan minții imagini pe care aceasta le primește și le transformă în informații vizuale non-senzuale, care umplu de mister și uimire gândirea. Această dimensiune este trăită, de obicei, subiectiv și individual. Dimensiunea onirică imaginară a visului, în schimb, este reprezentată de gândirea logică, de imaginile cunoscute de minte cu care rațiunea își imaginează soluții, procese și lumi ce se pot construi prin intermediul cunoașterii. Este vorba despre o dimensiune a visului care poate fi trăită atât subiectiv, cât și obiectiv, dar și individual, cât și comun. În acest cadru descriptiv aspectul ontologic creator al visului reprezintă esența visului. Scopul pentru care există visul reiese din capacitatea sa de a genera esențe eliberatoare de imagine. Visul, ca exprimare a existenței constituie motivația creatorului de a opera, de a zidi și a exprima forme inedite pe care mintea fie le primește prin intuiție din adâncul somn de sine, fie le experimentează rațional și ordonat. Între intuiția onirică a visului și imaginația sa rațională, spațiul care se creează devine real atâta timp cât nimeni nu renunță la a-l visa. La rândul său, fiecare vis vizat naște în interiorul său alte vise ca sâmburi ale unor viitoare realități necesare visării. Fiecare vis este o lume în care Dumnezeu este visul care le cuprinde pe toate prin faptul că se află deplin în toate. Viața noastră este un vis divin pe care îl cunoaștem fie prin revelație, fie prin imaginație. Fiecare dintre noi suntem rodul unui vis pe care cineva înaintea noastră l-a visat. Părinții noștri ne-au visat copiii lor, limba noastră ne-a visat poporul ei, lumea noastră ne-a visat omenirea ei, cerul nostru ne-a visat stelele sale, drumurile noastre ne-au visat pașii noștri, iubirea ne-a visat inima noastră, umbra noastră ne-a visat corpurile noastre, lumina ne-a visat privirile noastre, chipul nostru a fost visat de chipul tuturor, gândurile noastre au visat visul care le gândește, imaginația noastră visează realitatea pe care o creează, intuiția noastră visează vise pe care nu le-a gândit nimeni și în toate visul tuturor se visează vis.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate