Iată un portativ cu motivul cântecului culorii de pe Strada Sforii...


1.

O bilă se rostogoleşte pe Plaja cu suflet, Coordonatele ei, cele mai fireşti: Matematică, poezie, fotografie şi pictură. Ce vrei mai simplu de atât? Poveşti în culoare, cu galben, alb, suflet de mare dintr-o stare de aşteptare visătoare. Cu rama de la mama am spart ghiaţa din galerie. De la Scoica spartă până la Fata cu cercel de scoică, culoarea a trecut de la starea de aşteptare la cea de cântare. Cântecul culorii şi lătratul Ponnei fac jocul secund al vieţii unor dimineţi cu poveşti la cafea. Surorile Cristofor mi-au trimis ieri Oglinda Dunării aproape de Daeni. Este oglinda fermecată cu altădată prezent în acum. Ce vrei mai mult decât să ai toate clipele vieţii în clipa lungă de acum când visul tău a ajuns în visul meu... Doamne ajută!

2.

Dorina şi Dorra, într-o bucurie pe Plaja cu suflet, la Pescărie. Cartea Dorrei prinde contur. Priveşte şi tu de jur împrejur. Peste tot poţi găsi urme de pescăruşi, urme de paşi desculţi, castane căzute din castani, frunze-n vânt, fiecare frunză, un cuvânt. Povestea aceasta cu nori de toamnă este scrisă pentru o doamnă, nimeni alta decât Doamna mea. De fapt, povestea aceasta cu nori de toamnă este un poem,... Tu stai de vorbă cu norii... în spatele norilor zboară cocorii,...

3.

Treci pe strada Mircea cel Bătrân, luată de jos, de la Statuia lui Ovidiu. Urcă strada la pas. De fapt, la statuie, opreşte-te un pic şi ascultă-l pe poet. Poetul vorbeşte celui care se opreşte să stea de vorbă cu el. Vorbeşte-n toate limbile pământului. (*1) Poate vom reveni la acestă primă steluţă... Opreşte-te la numărul 4 unde dai de două scări gemene. În curte dai de-o femeie, Maria, soţie de marinar, văduvă. Vasile, soţul ei, murise pe Independenţa. Ea încă-l aşteaptă. Aşa s-a învăţat ea, după ce el pleacă pe mare, ea să-l aştepte... Zdrang şi Zbang sunt vieţile de pe cele două scări. Las loc şi pentru ele aici (*2). Fără steluţe n-aş termina povestea-n cele 10 zile primite de la Îngerul meu. De 1 noiembrie trebuie să am cartea tipărită. La ce mă gândesc? La asta mă gândesc acum. Pe scările gemene locuieşte Trupa Sufleţel…

4.

Jumătăţile inegale de Infinit s-au întâlnit în clipele mele lungi, colorate, cu acum şi altădată puse împreună pe portativul tivului, cu valuri şi cu şalvari, cu buline şi cu râsul pe pleoape, cu plânsul pe dedesubt... aşa mi se pare acum că niciodată şi întotdeauna seamănă cu luna, într-o noapte senină, cu luna plină, pe dig... acolo unde pot să strig: Jumătăţile inegale de Infinit s-au întâlnit în clipele albastre... Tu zici "mă uit în mine și sunt infinită". Eu zic că eşti nesfârşită şi desăvârşită. Tu-mi pui tot felul de întrebări. Întreabă-mă toate acum să-mi pot vedea şi eu de drum.

Ce aude Inorogul? Ce mănâncă Inorogul?

La mine-n poveste Inorogul şi Licorna aud amândoi lumina, ca un cântec, tăcerea ca un întuneric. Amândoi se hrănesc cu iubire...

5.

Un model perfect pentru Fata cu cercel de scoică... De când căutam un model? De când scriam capitolele de matematici speciale care-şi luaseră obiceiul de-a începe cu câte un motto ilustrativ şi cu motiv. Apăruse plaja cu suflet pe intervalul Trei papuci şi Căpitănie. Totul părea o poveste şi poezie...

În sfârşit, azi, prima zi după ziua mea norocoasă, pe Plaja cu suflet a apărut Trupa Sufleţel... Veselie, sănătate şi bucurie, dragă Sufleţel. De nu era Lina Mădălina, n-aş fi aflat de el...

După cum vezi pe pagina mea de FB, Inorogul Alb există... La Casa cu iederă Zâna a lăsat un semn cu degeţelul pe Zidul Alb. Ce semn? A scris un “i mic” ceea ce pentru mine este destul… El este cheia tuturor lăzilor de zestre…





Constanţa, luni, 19.10.2020

(Cartea Dorrei, cartea pictorului…)