Spațiile de dincolo de noi colonizate de extra-uri care le umplu cu extra-realitate, interferează cu spațiile mentalului revelându-i meta și extra-cunoașterea posedând forța de a transcende ființarea în mod nelimitat.
Spațiile de dincolo de noi sunt explicate și măsurate de meta-științe care caută absolutul intuind în el perfecțiunea supremă.
În aria obținută în urma interferării spațiilor noastre cu meta-spațiile la care nu avem acces se produc minunile pe care omul știe să le valorifice în invenții planetare.
Invențiile aplicate spiritualității o transmută în extra-spiritualitate care manevrează metanoia pentru a înnoi complet mentalul și a face din entitățile acestuia extra-entități.
Invențiile aplicate realității îi augmentează progresul care absoarbe energii de la evoluție, modernism, inovații și de la mintea planetară.
Invențiile aplicate omului îi inovează spiritualitatea, îi mărește bună-starea și îl fac propriul său demiurg creându-se pe sine, rezonând la invenții care-l propulsează în spațiile evolutive în care intuiește coeziunea dintre fericire și minuni.
Fericirea corelată cu sănătatea și armonia umple golurile ființiale cu benefic și beatific, însă este capricioasă și infidelă, părăsește corpul când acesta este traversat de suferința generatoare de disfuncționalități, dezechilibre și desincronizări între mental, suflet, corp și spirit care construiesc omul din interior către exterior.
Extra-fericirea nu este accesibilă oamenilor, ci este un atribut al entităților transcendentale și divine, de aceea țelul omului este ca urmând metanoia să se transsubstanțieze în om divin. Numai așa cotidianul prin care se mișcă va avea caracteristicile și efectele beneficului.