astăzi va fi o zi bună. chiar dacă ploua torențial când am ieșit din casă.
mi-am închipuit că sunt în manipur și e sezonul musonului.
totul a reintrat în normal când siluetele noastre s-au întâlnit ca două forme de viață mai rare ca tigrii de amur. bineînțeles la calea ferată.

neața.
bună dimineața.
știi cum a sunat vocea ta? ca vocea răstignitului din san damiano care i-a cerut lui francisc să-i repare biserica. dacă și tu mi-ai fi spus „emil, mergi și repară biserica mea, pentru că e în ruină” eu însumi m-aș fi făcut biserica ta. sau măcar aș fi luat plăcile de teracotă pe care romii le-au aruncat pe câmp după ce și-au stricat sobele. apoi le-aș fi crescut până ar fi devenit ziduri.
aici e momentul în care sfântul andrei m-a pocnit în tâmplă. mă rog, crucea lui. tot uitându-mă cum înghite întunericul silueta ta ca un prunc alăptat prima oară am dat cu capul de semnalizarea feroviară.

astăzi avem de ales (îmi plac zilele când avem de ales. pentru că așa suntem sigur că lăsăm ceva în urma noastră. chiar și greșeli). e ziua tangoului argentinian și ziua în care a fost arestat noica. după cum te cunosc numai de noica nu-ți arde când donatorul de pe scaun strânge prea tare din pumn și sângele se coagulează brusc la jumătatea donării. cu mine totul merge ca-n un tango más. mâinile tale sunt maria nieves iar vena mea juan copes.

ps. promit că o să-mi cumpăr vestă reflectorizantă. știi că sunt o persoană discretă și prefer să las urme în oameni nu să fiu vizibil. dar dimineața și seara când merg la muncă drumul e plin. mărunțel cum mă știu nu vreau să mor lovit de vreun tir încărcat cu zahăr brun. nu de alta dar am alte planuri cu moartea mea.
pps. oricum n-o să știi dar noul meu personaj preferat e papa luciani. doar pe el l-a dus mintea să scrie epistole către iluștri imaginari.