Când sistemul vulgului se dezmembrează la asaltul negativităților mărind angoasele, anxietățile, psihopatiile și nevrozele, în locul lui negativitățile instalează un non-sistem acordat la negativități, non-uri, pseudo-uri și uri care devin elementele reprezentative ale omului condus de non-sistem.
Non-sistemul ființial vrea să prefacă viața în non-viață, realitatea în non-realitate și omul în non-om rescriind și reîncadrând vulgul în alte coordonate existențiale în care pozitivitățile umplu absențele, iar negativitățile se încuibă în prezențe.
Un sistem configurativ fiabil induce omului dinamicitatea, căci procesează energiile captate de la entitățile interioare ale omului.
Sistemul are capacitatea când este susținut și întărit de homeostază să sincronizeze vibrațiile entităților din lăuntrul ființei, să dea sinergie activităților entităților omului, să mărească și să sprijine forța centripetă cu rol de convergență și să activeze esența divină, ființială a omului a cărei energie pură dizolvă o parte însemnată din impuritățile din energiile emise de entitățile care sunt configurațiile sistemului electro-energetic și magnetic al omului.
Sistemul uman are coeziune și corelații cu axa și structura ființiale cu care se sincronizează și se influențează reciproc, astfel dacă axa se încovoaie și dacă structura se dezmembrează deficiențele și carențele lor fac ca sistemul nesustenabil de acestea să piardă energii, să-și crească entropia și să fie afectat de disfuncționalități și energiile sistemului irosite și dispersate nu mai emit fluxuri energetice continue și imuabile, ci intermitente, fluctuante, discontinue și sincopate care au ca efecte negative fixarea omului de lene, letargie, inerție, pasivitate și torpoare.
Un sistem care-și pierde proactivitatea și homeostaza își consumă energiile în lupta cu hazardul ce-l inoculează cu variabilele anihilând constantele sistemului cu entropia, deprimarea, dezechilibrele, psihopatiile și compulsivul ce-l deconfigurează.