cuvântului ce sinele îmi fierbe
tu, muză și femeie din lăuntru
de-oglindă în hârtie ce-mi ești întru
te rog frumos să strigi șoptiri superbe

mi-alergi prin verbul cel ce mi-e mai hâtru
și Dumnezeu de care să mă-ntrebe
dar mi-ești și născătoare-n grai de plebe
plecând sub sabia palavrei gâtu

se-nalță rugăciunea-n cer integru
ca din tăciune pasărea de fum
dar încă mai adorm în visul negru

spre-a-mi spune de iubire te îndrum
că e zidit în tine Domn întregu,
învie-n mine-o mănăstire-n scrum