când mă gândesc la toate cele de ieri
în mine crește o femeie cu sânul cu lapte în gura mea,
ating vorba de mândrie de fecior a primului prieten bărbat
apoi cunosc și alți oameni,
fiecare după îmbrăcămintea sângelui
de exemplu bunica îmi făcea mere rase cu biscuiți,
cealaltă bunică îmi adormea frica de întuneric, doar așa, stând în ochii mei
iar bunicii care mai de care se fălesc în mine

după aceea cunosc întâia melodie a iubirii cu păcat
fecioara aceea dându-mi miezul ei mai târziu
și devenind femeie mă strigă pe numele primului bărbat

băieții mă strigă în mine la poartă să mai bat un cap pătrat,
eram bun la bătaie,
mă țin de școală ca de un lemn putred
îi caut mucegaiul cărților ca nordul într-o busolă
să mă pot orienta în peisajul sacru de deasupra coperților
nu cobor în sudul deltei cunoașterii de carte
între est și vest străbat doar romane porcoase

în schizofrenia adolescenței
urc în trenul către liceu și cobor la prima crâșmă
acolo am cunoscut muierea aceea, mama ei de poezie, cu laptele bătrânit în țâță
oricine poate opri la crâșma aceasta
dar la țâța aceea puțini pot suge rachiul pietrificat al divinității

de atunci mă tot ung cu unsoarea cernelii
dar greu sug în hârtie din peniță poeme,
doar de azi printre pilde de timp pentru mâine
coborând cortina secundei
multă lumină îmi este
când mă gândesc la toate cele de ieri