de cȃnd în ochii tinerei se întindea un cȃmp uscat. la fel de tȃnără și tu îngrijind un lup alb. hrănit cu lapte. îți ținea de cald. se dezvolta. nu te mai vedeai. părul tău tot mai lung se schimba în tonul și mișcarea viscolului argintiu. așteptai să fie vȃnat acest lup. cu sȃngele lui să-ți vopsești buzele. trasȃndu-ți pe chip urme de război. așteptai vȃnatul unui bărbat cu sufletul nucă. părul viscol argintiu tot mai lung se legăna. ca o barcă. prinzȃndu-se singur în picheți. în pămȃnt. trupul ți se scobea din ce în ce mai tare. sȃngele strȃns se mumifica într-un fruct atȃrnat și nu voia să cadă din copac. tu erai un cort părăsit de cei pe care îi iubeai fără să creadă.