doar cu perna vișinie la piept
doar cu o dâră parfumată și cleioasă în aer
doar cu mine în poziția vieții
apoi în poziția fetusului apoi
nimic
gură de aer sfărâmat și eu nicăieri
disprețul inimii care se lasă în jos
alunecând pe cuverturi
un spectru căruia la un moment dat
nu-i va mai păsa
și totul va deveni așa de limpede și frumos
un vid pe lângă care toate spaimele abia
mi-au făcut cu ochiul.