Într-o zi de vară lungă,
Pe la șase, cu mult soare,
Mergeam voioși spre cabană,
Obosiți pentru mâncare.

Cabana Iancău se numea,
Prin frumusețe se impunea,
De pe Raitec tot pe șine...
Veneam de la marcări. În fine!

Și mai aveam puțin de mers,
Dar totul a luat-o invers.
Pe calea ferată-n gustă
Ființa mea viața o gustă.

Eram un simplu practicant,
Naiv, umil și devotat
Meseriei mult iubite...
Dar cu piedici infinite!

Ne așteaptă pădurarul
Subțirel, dar avea darul,
De oricine joc să-ți bată...
O să vă spun altă dată!

Se prezintă pădurarul
Povestindu-ne cu carul,
Cum că el este stăpânul,
Pe-o pădure... el bătrânul!

De o săptămână lucram
De numele lui știam
Și-acum îl vedeam la față,
În oceanul de verdeață.

Ne-a întrebat, i-am povestit,
Că la el lucrăm și am venit
Să neducem spre cabană,
Și-o să facem și-o tocană.

S-au punem de mămăligă...
Când dormim nimeni nu strigă,
Căci laptele ne calmează,
Apoi cea cu brânză... urmează!

Să mâncăm să ne odihnim,
C-a doaua zi iarăși pornim
Dardevreme cu forțe noi,
Prin pădure, pâraie, noroi!

Că pădurea e frumoasă,
Muncitorului ce-i pasă?
Știe ce are de făcut,
Umil, cuminte și tăcut!

Căci ordinul se execută,
Cu mare drag, nu se discută,
Greutățile să le treci,
Dacă nu-ți place...poți să pleci!

Apar zece în locul tău...
Un loc de muncă este greu,
Permanent să îl obții,
Deci tragi la șaibă... și o știi!

Pădurarul o țigară
Din pachet o scoate-afară
Îmi întinde apoi cutia...
Nu știam care-i șmecheria!

Mă întreabă ce văd în ea,
Bineînțeles că el știa!
Îi spun că văd doauă țigări
Și mi s-au dat îndrumări!

Că a venit din comună
Dar nu și-a cumpărat...E bună!
Mi-a și spus ce înseamnă...
Să merg să-i cumpăr... mă îndeamnă!

Imi arată și un câine
Știe drumul... dar azi, nu mâine!
Pe calea ferată-ngustă...
Să fiu bărbat... că nu am fustă!

Să mă duc până-n comună...
Acest câine mă-ndrumă
Și-mi arată calea toată,
C-a mai mers acasă, nu odată!

Iar la stânga o cabană
Pe-u loc gol ca o poiană,
Iar la stânga e o cărare...
Și ajung în locul cutare!

Pornesc pe calea ferată,
E cea îngustă, nu cea lată,
Pe unde trece mocănița,
Sau drezina, drăguța!

Aud doar păsări ciripind,
Fluturi spre mine venind,
Vântul bate dintr-o parte
Și e ca în basme...frate!

Pe stînga Părăul Raitec,
Dar nici nu trebuie să-l trec,
Frumos calea mi-o arată,
Dar să mă grăbesc odată!

Molizii falnici îmi sunt frați,
Sunt frumoși, mu suntem certați,
Căci nu am nici tiporișcă,
Nu-i stresez, nu le e frică!

Căci arborii simt dușmanul,
Ești departe și știu planul,
Când vii cu toporul spre ei...
Le e frică... dar cu temei!

Eu îi mai îmbrățișez,
Sub umbra lor mă mai așez,
Noi asfel colaborăm,
Simt iubirea și ne-mpăcăm!

Cînd ajung să văd cabana,
Parcă a părut Satana!
Câinele o ia la fugă...
Nu e om ca să-l ajungă!

Într-adevăr pădurarul,
Avea dreptate cu carul...
Câinele s-a dus... și bine...
Dar i-a mai păsat de mine!

Știa calea către casă...
Unui câine ce îi pasă
Că trebuie să ajung în sat...
Din pădure pe-nserat!

Natura este frumoasă
Dar când pe nervi îți apasă,
Transpirând în ea de zor,
Nu-i un lucru prea ușor!

Poteca mi-a arăat-o,
La sănătoasa a luat-o,
Acum descurcă-te frate....
Chibzuiește și socoate!

Pe cărare-ncetișor
În inima pădurii ușor,
Trec un deal lung pe înderat...
Dumnezeu ce soartă mi-a dat!

Ajung în vîrf... o iau la vale...
Ce frumos e pe cărare...
Eu, Dumnezeu și vreun urs...
Că-i împărăția lui, v-am spus!

Este o sălbăticie...
Dar pădurea-mi place mie,
Câte nu îmi povestește...
Când o văd parcă-mi grăiește!

Și-apoi bunicul m-anvățat,
Că chiar dacă sunt pe-nserat,
Chiar dacă m-am rătăcit,
Un fir de apă e de găsit.

Să pornesc pe el ușor,
Căci venind de la izvor,
În părâu o să se verse
Și merg spre Olt pe căi diverse!

Molizi, brazi sau chiar și fagi,
Mie toți îmi sunt dragi,
Păsărelele mă curtează,
Deasupră-mi zboară... se-nserează.

Tot mergînd pe cărare
Ajung chiar la Bâsca Mare,
De acolo o iau în sus
Și-jung în sat cum mi s-a spus!

Cumpăr țigările promise,
La ușa crâșmei venise
Și câinele, prietenul meu...
Care m-a ajutat la greu!

Se bucura, dădea din coadă,
Apoi n-a vrut să mă mai vadă,
Dintr-o dată a dispărut...
Că așa va fi... am știut!

Pornesc la vale pe-al Bâscii mal
Pe traverse într-un final,
Pe calea ferată-ngustă...
Că sunt bărbat, nu sunt în fustă!

Ce dacă de înnoptează...
Trebuie să am mintea trează...
Dar când mi-am ales meseria
Prea mare mi-a fost fantezia!

Iubeam foarte mult natura,
Nu știam câte voi îndura,
Frumusețea vieții noastre
E o iluzie, fantasme!

Iubeam pădurea și Divinul,
Treceam în viață.... prin tot chinul;
Obiceiul mi l-am păstrat....
De Dumnezeu sunt apropiat!

Voi merge mege șase kilometri
Pe traverse, dar văd metri,
Apoi mai fac unul în plus,
Pe malul Bâscii precum v-am spus.

Ea mă duce la Cabană,
Voi avea pace și hrană,
Ceilalți de când s-au săturat,
Dar eu încă n-am mâncat!

Mă grăbesc ca să ajung,
Unde-i drumul domol, mai fug,
Când pădurea e frumoasă
Călătotului ce-i pasă!

Îi șade bine cu drumul,
Dar nu să meargă ca nebunul.
Să ajungă să se culce...
O să aibe somnul dulce!

Este liniște deplină,
Eu n-am mâncat de cină!
Este întuneric beznă...
Calc voios cu a mea gleznă.

Am călcat și strâmb oleacă,
În desiș, ca să îmi placă,
Aud cum vîjâie vântul...
Și acasă mă duce gândul.

Ce caut printre străini...?
Își bat joc și li te închini!
Și ca s-o închei cum se cuvine...
Câți nu și-au bătut joc de mine?

Pe malul apei e-un aniniș,
Îmi cântă frunza din desiș,
Mama natură e cu mine...
Prin măreție intervine!

Natura mă copleșește...
Oare omul ce-și dorește?
Când Divinul îmi dă totul...
Duhul Sfânt îmi face totul!

Dar ajung și la cabană,
Intru-n ea, devin o stană...
Mămăliga este rece...
Sunt supărat da-mir trece!

Păduraru-mi mulțumește,
Mă laudă prietenește,
Va avea ce să fumeze,
Noaptea-i treaz, să ne vegheze!

Dimineața cam devreme,
Ne trezește... Ce mai vreme!
Să mâncăm repede să plecăm,
S-ajungem pe culme să lucrăm!

Eu buștean adormisem
Când m-am trezit îmi amintisem,
Că am visat că sunt pe poteci
Prin pădure, pe unde nu treci!

Mi-a plăcut silvicultura,
Poezia și cultura...
Meseria e frumoasă,
Prin vraja ei a fost aleasă!

Când ai aer proaspăt și curat
Te plângi că ai de îndurat?
Nu ai mască pe figură
Care sănătatea-ți fură!

Dar dacă-l ai pe Dumnezeu,
Ești fericit, devii un zeu,
Duhul Sfânt te călăuzește...
Totul, doar El înfăptuiește!

Copii frumoși și devotați

Copii frumoși și devotați,
Pe părinți să îi ascultați...
Doar o mamă se găsește,
Care-n lume te iubește!

Să fiți cinstiți, să fiți cuminți,
Doar adevărul să-l grăiți...
Nu există vreo minciună,
Să nu iasă la lumină!

Nu pentru alții învățați,
Doar pe voi vă antrenați...
Îngeri mulți deasupra voastră,
Vă fac viața mai măiastră!