agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-05-16 | |
Mai la stânga este numai starea mea
de om cumpănit și prea gânditor, îndreaptă lămâiul numai preavândut lămâiul se întoarce olecuță mai gânditor ies din casă repede trag la o parte perdelele sunt, de in, și prin ele și prin geam vedeam, ieri, satele dacă în carnea mea, zac luntrașii atunci ce să spui despre drumul din mine care se face cărare și în oasele mele, numai liniște de se simte de departe mirosul de mare și scoicile cum miros ia să îmi așez eu tălpile în mare și să prind miros de alge agățate și de meduze miros a mare și asta mă face mai sănătoasă îmi dă o stare de vărsare genuină a mea în apă un fel de contopire cu mirosurile mării mai ieri, mi se spărsese în fereastră ulciorul* deschisesem prea tare ferestrele și vântul l-a doborât apoi am așezat niște pitici în fereastră sunt un fel de pitic violet, dar sunt femeie de lapte dimineața, de la lăptărie vin și se uită pe fereastra mea către sate încarcă sticlele (din sticlă) de câte un litru, cu laptele, lăptăresele și apoi se duc să îl arunce în mare pentru că laptele lor e mai bun dar al meu e mai gras e de-acasă pentru că l-am văzut pe geam, văzusem satele poate adevărul cu privire la lapte seamănă cu un fel de cărare către adevăr sau cu ferestrele mele îți iei opincile pe picioare îți legi de picior șireturile strâns strâns mai la dreapta este numai starea mea de sare dar nu o să neg astăzi salina pentru că în salină mai demult au clădit o biserică și câtă liniște... e tăcere în lume și e liniște... în salină se aude un clopot bătând, dar totuși e liniște... Mă gândeam astăzi să le spun să scoată biserica afară din locul cu sare clopotarul nu m-a ascultat pe mine în salină era numai un mic clopot dar mare apoi, mă gândeam la oasele trecutului din peștera urșilor apoi, nu știu cum... un clopot a început să bată... E păcat când în lume oamenii mănâncă câteodată pufuleții copiilor Atunci Dumnezeu Fiul ține la El toți Fiii pământului și ei se simt bine capătă din nou pufuleți Doamne, scoate afară din salină biserica aceea, într-o zi, de lângă stalactitele de calcar ce să caute o biserică de fapt lângă calcare și lângă oase de urs pierdute în calcare nimeni nu face un foc ca să te vadă dedesubtul pământului Eu merg peste tot Eu merg peste tot Eu urc și cobor așa cred c-a spus, cred Eu merg peste tot Peste tot Eu urc și cobor În biserica aceea din salină tot urc și cobor rugați-mă cobor la voi și să nu mă uitați vrei pâine? am întrebat apoi o pasăre iar ea s-a zvâcnit vedeam în ea tabăra unde am stat la șapte ani și focurile de tabără o vedeam albă și mare ia să bat din buze ca un nebun alb, bastonul meu de bătrân poate nimic nu contează în viață nu sunt vânt nu sunt floare nu sunt un om fără oase și atunci cred am înțeles despre viață puțin parcă mai mult.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate