Dumnezeu deschide un ochi
Deasupra orizontului calotei mele craniene
Se uită la mine și tace.
Cu subînțeles.
Eu îmi încrucișez mâinile la spate și tac,
Fără iluzii.
Dar, Doamne, ce roșu frumos au garoafele…
El deschide alt ochi
Dedesubtul orizontului meu, fiindcă El nu doarme
De-a binelea niciodată –
Din câte culori oare este compus întunericul?

Culori ale celor care au fost odată oameni,
Ori altfel de îngeri, stăpânind popoarele cu ochi
Și culorile din ochii fiecărui animal.
Ori poate culorile celor care încă nu au mijit ochii.
Culori care trăiesc în uterul luminii
Și vor apărea odată ce ea naște altă lumină.